Senatul SUA respinge rezoluția anti-război: cine vrea conflict cu Iranul?

Senatul american a respins marți seara, cu 47 de voturi pentru și 53 împotrivă, rezoluția care ar fi blocat capacitatea administrației Trump de a declanșa război împotriva Iranului fără aprobarea Congresului — o decizie care ridică semne de întrebare despre cine beneficiază cu adevărat de escaladarea conflictului din Golf și de ce parlamentarii refuză să pună frâna unei intervenții militare a cărei finalitate rămâne neclară chiar și pentru senatori.

ezoluția privind puterile de război, introdusă de senatorul Tim Kaine (democrat din Virginia) și co-sponzorizată de Rand Paul (republican din Kentucky), a fost respinsă într-un vot procedural care a văzut un singur republican — Paul însuși — votând alături de democrați. John Fetterman, democrat din Pennsylvania, a rupt rândurile propriului partid și a votat împotriva rezoluției, conform raportărilor Epoch Times.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: votul vine la doar câteva zile după ce SUA și Israelul au lansat sâmbătă operațiuni militare împotriva Iranului, într-o escaladare care, potrivit unor senatori prezenți la briefing-urile clasificate, ar putea duce la trimiterea de trupe americane pe sol iranian — un scenariu pe care nici președintele Trump, nici secretarul Apărării Pete Hegseth nu l-au exclus public.

Senatori îngrijorați: „Putem trimite trupe pe teren”

Senatorul Richard Blumenthal (democrat din Connecticut) a declarat marți reporterilor, după un briefing cu ușile închise alături de oficiali ai administrației Trump, că este „mai îngrijorat ca niciodată” că administrația ar putea trimite „trupe pe teren” în Iran.

„Vreau să spun că sunt mai îngrijorat ca niciodată după acest briefing că am putea trimite trupe pe teren și că militari americani ar putea fi necesari pentru a atinge obiectivele pe care administrația pare să le aibă”, a spus Blumenthal, adăugând că rămâne neclar care este de fapt scopul operațiunilor SUA în Iran.

„Dar tot nu am claritate asupra priorităților administrației pe viitor — dacă este vorba de distrugerea capacității nucleare a Iranului, sau doar a rachetelor, sau de schimbarea regimului, sau de oprirea activităților teroriste”, a continuat senatorul, cerând ca administrația să ofere mai multe informații publicului american.

Coincidență sau nu, atât Trump cât și Hegseth au evitat să excludă ideea trimiterii de trupe în Iran, iar rapoarte media din săptămânile premergătoare declanșării războiului au sugerat că trimiterea unei echipe de comandouri pe teritoriul iranian era luată în considerare — detalii care nu au fost niciodată confirmate sau infirmate oficial.

Obiective „foarte ambițioase” și „în continuă evoluție”

Senatorul Josh Hawley (republican din Missouri), care inițial a apărat decizia președintelui Trump de a începe războiul, a declarat după briefing că operațiunile militare americane în Iran par „destul de ample” și „foarte deschise ca finalitate”.

„Mi s-a părut foarte deschis ca durată”, a spus Hawley, citat de reporterul HuffPost Igor Bobic. „Ceea ce am înțeles este că evoluează rapid… obiectivele sunt foarte ambițioase.”

Cu o zi înainte, Hawley declarase că nu va susține rezoluția privind puterile de război menită să oprească intervenția militară fără autorizare congresională — deși a precizat că ar fi o altă poveste dacă Trump ar dori să trimită trupe în Iran. Cronologia acestor declarații ridică întrebări: de ce un senator care susține operațiunile aeriene devine brusc prudent la ideea trupelor terestre? Ce i s-a spus în acel briefing clasificat?

Secretarul Apărării Pete Hegseth a declarat public că războiul cu Iranul ar putea dura până la opt săptămâni, afirmând că SUA și Israelul se așteaptă să obțină „spațiu aerian necontestat” deasupra țării „în mai puțin de o săptămână” și să dezlănțuie „moarte și distrugere din cer toată ziua”. O retorică care sună mai degrabă a campanie de bombardament total decât a operațiune chirurgicală limitată.

Ce urmează: voturile din Congres pe care administrația le ignoră deja

Camera Reprezentanților urmează să voteze în această săptămână o rezoluție similară, susținută de reprezentanții Ro Khanna (democrat din California) și Thomas Massie (republican din Kentucky) — o ultimă încercare a Congresului de a-și revendica autoritatea constituțională asupra declarațiilor de război, autoritate pe care administrațiile succesive — indiferent de culoare politică — au erodat-o constant de la invazia Irakului încoace.

Întrebarea care rămâne fără răspuns: cine beneficiază de fapt de un conflict prelungit în Golf? Contractorii militari, giganții petrolieri, lobby-ul pro-intervenție din Washington? Și de ce parlamentarii americani — atât republicani cât și democrați — par atât de reticenți în a pune frâna unei escaladări ale cărei obiective nu sunt clare nici măcar pentru ei înșiși?

Ceea ce este cert: americanii obișnuiți — și soldații care ar putea fi trimiși pe linia frontului — nu au fost întrebați dacă vor un nou război în Orientul Mijlociu. Iar istoricul ultimelor două decenii sugerează că războaiele „scurte și decisive” au un mod ciudat de a deveni ocupații de douăzeci de ani.