Dosarul Securității din Vrancea: cine l-a racolat pe Oprișan

n document rămas necunoscut publicului larg arată că mecanismul de supraveghere ideologică al regimului comunist nu se limita la adulți suspecți politic, ci pătrundea direct în băncile școlare — iar unul dintre cei racolați în acest sistem, potrivit documentelor scoase la lumină de cercetătoarea CNSAS Cristina Dobre, este chiar fostul lider PSD Marian Oprișan, racolat de căpitanul (ulterior avansat) Ion Nistor.

Ce nu se discută suficient atunci când vorbim despre „tranziția” României post-1989 este continuitatea rețelelor de influență. Coincidență sau nu, mulți dintre cei care au ajuns lideri politici locali puternici în anii ’90 și 2000 au traversat, cu decenii înainte, exact acest tip de sistem de îndoctrinare și supraveghere — un detaliu pe care biografiile oficiale tind să îl treacă sub tăcere.

Un sistem construit pe frică, nu pe educație

Documentele publicate de Cristina Dobre, cercetătoare la CNSAS, provin din arhiva Inspectoratului Județean Vrancea al Ministerului de Interne și dezvăluie o birocrație a fricii aplicată sistematic asupra tineretului. Potrivit acestor materiale, Securitatea nu percepea școala drept spațiu de educație, ci drept „incubator de potențiale riscuri politice” — o paranoia instituțională care a transformat clasele de liceu în terenuri de recrutare.

Propaganda oficială a regimului susținea că protejează copiii și le oferă cele mai bune condiții de dezvoltare. Realitatea, documentată acum negru pe alb, arată altceva: începând de la 4 ani, copiii erau înregimentați ideologic — „șoimi ai patriei”, apoi pionieri (8-14 ani), apoi UTC-iști, apoi membri de partid. În paralel cu acest spectacol public de uniforme și ceremonii, se desfășura în secret recrutarea minorilor ca informatori — fără știrea părinților, cu obligația explicită, asumată prin semnătură, de a nu discuta niciodată despre relația lor cu poliția politică.

Cifrele din Planul de muncă pe 1989

Un „Plan de muncă în problema învățământ-tineret”, datat 3 ianuarie 1989 și semnat de lt.col. Bulăreanu Gheorghe, oferă o radiografie exactă a amploarei fenomenului în județul Vrancea. Rețeaua școlară aflată sub supraveghere — 5 licee, 58 de școli cu clasele I-X, 103 școli cu clasele I-VIII, 180 de școli cu clasele I-IV și 257 de grădinițe — era „asigurată” cu 9 informatori, 270 de persoane de sprijin (dintre care 64 cadre didactice), 7 rezidenți, 25 de surse cu aprobare și 11 gazde. Alte 8 licee, aflate în competența serviciului de contrainformații economice, erau acoperite cu încă 153 de persoane de sprijin.

Documentul mai arată că „baza de lucru” din problemă cuprindea 14 elemente — 11 cadre didactice și 3 elevi — aflate sub supraveghere informativă directă. Printre categoriile urmărite explicit: 6 cadre didactice membre ale cultului „Creștini după Evanghelie”, 35 de cadre cu rude în străinătate, 20 de cadre care fuseseră cooperanți în afara țării, 5 elevi prinși încercând să treacă fraudulos frontiera și predați de autoritățile țărilor vecine, plus 96 de descendenți ai unor persoane cu „antecedente politice sau penale reacționare” — o categorie care, citită azi, sună mai degrabă a pedeapsă colectivă transmisă genetic decât a securitate națională.

Planul de recrutare pentru octombrie 1989, semnat de mai mulți ofițeri (Locot. Mălăiaș Marcel, Cpt. Bratu Teodoru, Locot. Grobnicu Valerică, Maior Ghețu Toader), fixa ținte precise: persoane de sprijin de recrutat din cofetării, discoteci ale caselor de cultură, comunități religioase, formații de teatru din Liceul Al. I. Cuza, Liceul Unirea și Liceul Industrial nr. 1 Focșani, și chiar din redacțiile revistelor „Revista Noastră” și „Preocupări” — cu termene stricte, unele fixate până la 30 decembrie 1989, cu doar câteva zile înainte de căderea regimului.

Cine este ofițerul care l-a racolat pe Oprișan

Printre ofițerii menționați în documentele de coordonare a „pregătirii contrainformative de grup” la unitățile școlare din Vrancea — Liceul Cuza, Liceul Economic, Liceul Panciu, Liceul Odobești, Liceul Vidra — figurează și cpt. Nistor Ion, numele indicat de cercetătoarea CNSAS ca fiind cel care l-a racolat pe Marian Oprișan, actual fost lider PSD și una dintre figurile politice cu cea mai lungă influență în Vrancea post-decembristă.

Ce nu ne spun de regulă biografiile oficiale ale liderilor politici din anii ’90 și 2000 este exact acest tip de detaliu: cine, unde și cum au fost formați înainte de 1989. Cronologia — un tânăr racolat de un ofițer de Securitate într-un județ în care avea să devină, decenii mai târziu, una dintre cele mai influente figuri politice locale — ridică inevitabil întrebarea despre continuitatea rețelelor de putere dincolo de schimbarea regimului. Nu este o acuzație, ci o observație pe care documentele o pun, pur și simplu, la dispoziția publicului.

Măsurile de control care mergeau dincolo de recrutare

Documentul mai detaliază un întreg arsenal de măsuri de supraveghere: controale trimestriale în unitățile școlare care deținau armament pentru „Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei”, verificări lunare la internatele școlare, supravegherea taberelor școlare cu mijloace de tehnică operativă, identificarea deținătorilor de aparate video care difuzau „filme cu conținut necorespunzător”, precum și instrucțiuni explicite pentru „pregătirea informativă” a elevilor și cadrelor didactice înainte și după călătoriile în străinătate, pentru prevenirea „rămânerilor ilegale”.

O atenție specială era acordată, potrivit planului, cadrelor didactice de naționalitate maghiară — menționate distinct în lista categoriilor de urmărit, alături de cei cu „preocupări mistico-religioase” sau cu „legături suspecte cu cetățeni străini”. Cine beneficia, în fond, de acest sistem uriaș de supraveghere a 257 de grădinițe și a sute de școli? Nu tineretul, cu siguranță — ci o structură de putere care avea nevoie de frică pentru a se perpetua.

Documentele integrale se află în arhiva CNSAS, dosarul D 10659, și rămân disponibile pentru verificare publică — un exercițiu de transparență pe care istoria recentă a României îl datorează, cu întârziere de decenii, tuturor celor care au fost, cândva, doar copii într-o clasă de liceu.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)