Israel recunoaște: „Dacă putem avea război civil în Iran, perfect

Oficiali israelieni de rang înalt au declarat, fără menajamente, că obiectivul real în Iran nu este „democrația” sau „drepturile omului”, ci haosul controlat: lovituri de stat, revolte de stradă sau — citat direct — „dacă putem avea un război civil, perfect”. Danny Citrinowicz, cercetător senior la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, a formulat-o simplu: „Israel nu are nicio grijă pentru viitorul sau stabilitatea Iranului”. Coincidență sau nu, aceste declarații apar exact când presa occidentală mainstream vinde publicului o narațiune edulcorată despre „eliberarea poporului iranian de sub dictatura IRGC”.

all Street Journal a publicat miercuri un titlu care sună a scenariu din Homeland: „Israel distruge statul polițienesc iranian pentru a deschide calea unei revolte”. În viziunea lor, forțele israeliene și americane sunt eroii nobili care vin să zdrobească „răii” din Garda Revoluționară. Narațiunea oficială vorbește despre „sprijin pentru poporul iranian”, despre „deschiderea drumului către schimbarea regimului” și despre misiuni umanitare drapate în retorică democratică.

Dar ce nu vi se spune în aceste rapoarte oficiale? Financial Times a publicat o analiză mult mai apropiată de realitate, bazată pe declarații directe ale oficialilor israelieni: „Dacă putem avea o lovitură de stat, perfect. Dacă putem avea oameni în stradă, perfect. Dacă putem avea un război civil, perfect. Israel nu are nicio grijă pentru viitor… sau pentru stabilitatea Iranului”. Acestea nu sunt cuvintele unui activist pentru drepturile omului — sunt calculele reci ale unui stat care pregătește un „asalt militar de mai multe săptămâni” pentru a dezmembra statul iranian.

Diferența dintre Washington și Tel Aviv: cine se preocupă de „nation-building”?

Un oficial militar israelian a recunoscut diferența fundamentală de abordare: „Acesta este un punct de diferență între noi și SUA. Cred că Washington este mai preocupat de reconstrucția națională și de amenințările la adresa partenerilor lor regionali. Noi vrem să ne asigurăm că Iranul rămâne în dezordine”. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce acum? De ce această escaladare precisă în acest moment geopolitic? Cine beneficiază de fapt de fragmentarea Iranului — o țară cu 88 de milioane de locuitori, cu moștenire persană milenară și resurse strategice imense?

Un fost oficial israelian senior, familiarizat cu planurile actuale de război, a avertizat: „Asta va dura timp… Există multă muncă de făcut. Iranul este uriaș”. Realismul acestei declarații contrastează puternic cu optimismul naiv al presei americane. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că „îndepărtarea capacității Iranului de a amenința Israelul” — prin rachete și program nuclear — este doar „obiectivul evident”. Scopul real, conform lui Citrinowicz, este „subminarea acestui regim astfel încât să fie nevoit să se ocupe de probleme interne”.

Siria 2.0: modelul haosului sectarian exportat

Strategia sună familiar: fragmentare, sectarism, dezintegrare statală. Exact scenariul care a transformat Siria într-un infern prelungit. Oficialii israelieni nu ascund faptul că vor să replice acest model în Iran — o țară de cinci ori mai mare, cu o populație mult mai complexă și cu capacități militare incomparabil superioare. Surse neoficiale sugerează că planificatorii militari din Tel Aviv sunt conștienți de riscuri, dar consideră că „haosul controlat” este preferabil unui Iran stabil și puternic.

Ce nu vi se spune: există și o „latură inversă” a acestei ecuații. Rezistența iraniană — militară, tehnologică, populară — nu este o ficțiune. Deja apar indicii că forțele americane și israeliene suferă „eșecuri severe, pierderi și daune”, deși aceste informații sunt minimizate sau ignorate de mass-media occidentală. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: ce se întâmplă dacă planul de „dezordine controlată” scapă de sub control? Cine plătește prețul — popoarele din regiune sau arhitecții acestui haos?

Când chiar și publicații pro-establishment precum The Telegraph încep să recunoască că „regimul israeliano-american duce un război absolut de teroare împotriva civililor iranieni”, devine evident că narațiunea oficială se fisurează. Conexiunile ascunse dintre interese geopolitice, contracte de armament și retorica umanitară devin din ce în ce mai greu de mascat. Rămâne de văzut cât timp mai poate fi menținută iluzia „eliberării” atunci când oficialii recunosc deschis că obiectivul real este haosul.