Scandalul Țoiu: cum corpul de control salvează ministrul de demitere

În timp ce Crin Antonescu și Lia Olguța Vasilescu cereau public demiterea Oanei Țoiu după scandalul fiicei lui Ponta blocată în Dubai, Sorin Grindeanu a ales soluția care în România înseamnă mușamalizare garantată: corpul de control și comisia parlamentară. Coincidență sau strategie testată?

e 5 martie, spațiul public ia foc după ce ministrul de Externe, Oana Țoiu, ar fi intervenit personal pentru a bloca la aeroport fiica lui Victor Ponta, într-un gest pe care comentatorii politici l-au catalogat drept „resentimentar”. Reacțiile nu întârzie. Crin Antonescu lansează un atac de o duritate rară, cerând măsuri imediate. Pe 6 martie, Lia Olguța Vasilescu declară fără echivoc: „Astfel de specimene trebuie să dispară urgent din Guvern”.

Dar Sorin Grindeanu și PSD tac mâlc. Pe 6 martie. Pe 7 martie. Pe 8 martie. Deși presiunea publică crește exponențial, liderul PSD nu scoate un cuvânt. Olguța Vasilescu își schimbă poza de profil cu una alături de Crin Antonescu — mesaj fără echivoc despre unitatea de viziuni în acest scandal. Grindeanu continuă să tacă.

Abia azi, înghesuit de ziariști, vicepremierul miorlăie timid: „De data aceasta, lucrurile cred că trebuie să meargă într-o altă direcție, aștept răspunsuri de la prim-ministru, de la Ilie Bolojan. El conduce echipa guvernamentală și are toate pârghiile necesare pentru clarificarea situației. Aș propune să trimită de urgență corpul de control la MAE, să verifice informațiile prezentate de dvs., să vadă situația reală și să o prezinte de urgență românilor. De asemenea, în Parlament, la Comisie, să o cheme atât pe dna ministru Țoiu, cât și pe dl consul Badea”.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale: corpul de control și comisia parlamentară înseamnă în practica politică românească câteva luni de pseudo-anchetă, urmate de un raport ignorabil care ajunge în sertarul uitării. E exact strategia prin care toate scandalele administrative din ultimii ani au fost îngropate sub proceduri birocratice. Cronologia ridică întrebări: de ce tăcerea prelungită? De ce tocmai această soluție, cunoscută pentru ineficiență?

Grindeanu, amicul timișorean al lui Dominic Fritz, i-a salvat practic fundul Oanei Țoiu în văzul lumii. Surse apropiate mediilor politice sugerează că miza reală nu e doar un incident diplomatic izolat, ci menținerea echilibrelor fragile dintr-o coaliție deja zdruncinată de scandaluri interne.

Probabil așa e când busola morală arată toate punctele cardinale, mai puțin nordul — sau când interesele de culise cântăresc mai greu decât presiunea publică. Întrebarea rămâne: cine beneficiază de fapt de această strategie a întârzierii?