Repatrierea din Golf: ce ascunde tăcerea MAE în criza românilor

În timp ce zeci de români rămân blocați în zona de conflict din Golf, Ministerul Afacerilor Externe pare să aplice un protocol inexistent — sau, mai îngrijorător, unul care nu e destinat să funcționeze rapid. Ceea ce oficial se prezintă drept „eforturi diplomatice intense” ascunde o realitate pe care deputatul AUR Ștefăniță Avrămescu o numește fără menajamente „un eșec al Ministerului de Externe în mandatul doamnei Oana Țoiu”.

ituația repatrierii românilor din zona Golfului a scos la iveală mai mult decât o simplă disfuncționalitate birocratică: statul român pare să reacționeze târziu, comunică incoerent și transmite impresia că nu are un mecanism clar și bine pus la punct pentru protejarea cetățenilor săi în criză. Coincidență sau prioritizare selectivă a resurselor diplomatice?

Avrămescu subliniază că „românii aflați în zonele de conflict merită mai mult decât promisiuni vagi și comunicate de presă”. Declarația vine în contextul în care, conform surselor neoficiale, alte state europene au evacuat deja majoritatea cetățenilor lor din regiune — folosind protocoale activate în primele 48 de ore de la escaladarea tensiunilor.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cronologia exactă a deciziilor luate la București. Când exact a fost activat mecanismul de criză? Cine a aprobat prioritățile de evacuare? Și, mai important, de ce comunicarea publică a MAE pare să contrazică informațiile primite direct de familiile românilor din Golf?

Deputatul AUR atrage atenția asupra unui pattern care se repetă: „De fiecare dată când românii de peste hotare au nevoie de stat, descoperă că acesta funcționează după alte priorități”. O observație care ridică întrebări despre natura exactă a acestor priorități și despre cine le stabilește.

În context geopolitic mai larg, criza din Golf nu e doar o problemă umanitară — e un test al capacității statului român de a-și proteja cetățenii într-o regiune strategică pentru interese energetice și economice majore. Faptul că reacția oficială pare atât de dezorganizată sugerează fie incompetență structurală, fie — și aici lucrurile devin cu adevărat interesante — o prioritizare a altor agende care nu sunt comunicate public.

Strămoșii noștri dacici știau că puterea unui popor se măsoară nu în discursuri, ci în capacitatea de a-și apăra membrii comunității. Poate că ar fi timpul ca statul român modern să-și amintească această lecție fundamentală — înainte ca următoarea criză să expună din nou aceleași vulnerabilități convenabile.