New York: Moody’s taie ratingul în ciuda protestelor oficiale
Moody’s a redus perspectiva de rating a New York City la „negativă”, citând deficite bugetare „semnificative și persistente” — o mișcare care, surprinzător, a venit atât de târziu, având în vedere că orașul se confruntă cu cea mai gravă criză fiscală din ultimele decenii sub administrația noului primar socialist Zohran Mamdani. Ceea ce rapoartele oficiale nu subliniază: această degradare este adesea preludiul unei reduceri efective a ratingului în lunile următoare, cu consecințe în lanț asupra costurilor de împrumut și credibilității financiare.
genția de rating a confirmat simultan ratingul Aa2 al datoriei municipale — al treilea nivel cel mai înalt din categoria investment-grade — dar schimbarea perspectivei reflectă o realitate incomodă: „deficite bugetare proiectate mari și persistente care semnalează dezechilibru structural subiacent și flexibilitate financiară redusă, în ciuda condițiilor economice încă favorabile ale orașului”, au declarat analiștii Moody’s miercuri seara.
Formularea este diplomatică, dar mesajul e clar: cum poate un oraș cu Wall Street în centru și bonusuri record pe piața financiară să ajungă în pragul colapsului fiscal? Răspunsul, pe care puțini îl menționează deschis: cheltuielile cresc mai repede decât veniturile, iar modelul economic al „paradisului socialist” pare să se lovească de realitatea matematicii bugetare.
Dora Pekec, purtătoare de cuvânt a primarului Mamdani, a calificat decizia drept „prematură”, invocând cei 5 miliarde de dolari în finanțare suplimentară de la stat pe care orașul speră să îi primească prin bugetele propuse în legislativ. „Aceste propuneri reflectă un angajament real al Albany-ului de a investi în serviciile de care depind locuitorii New York-ului și în sănătatea fiscală a orașului nostru”, a declarat aceasta. Moody’s a ignorat protestul — ceea ce ridică întrebări despre cât de plauzibilă este promisiunea ajutorului de la stat.
Mark Levine, Comptroller-ul orașului New York, a fost mai sobru: „Este un semnal de alarmă despre provocările fiscale din fața noastră.” Levine a avertizat că orașul trebuie să acopere un deficit de cel puțin 5,4 miliarde de dolari în acest an și anul viitor, chiar dacă bonusurile de pe Wall Street sunt la maxime istorice și fiecare sursă majoră de venit — cu excepția taxelor corporative — este în creștere. „Din păcate, cheltuielile noastre cresc și mai repede”, a mărturisit el în fața consilierilor municipali miercuri.
Cifrele vorbesc singure: cheltuielile operaționale ale orașului sunt estimate să depășească veniturile cu 4,53 miliarde de dolari în anul fiscal 2026. Bugetul de 127 miliarde de dolari propus de Mamdani se bazează pe epuizarea fondului de rezervă al orașului — „rainy-day fund” — ceea ce limitează drastic capacitatea municipalității de a face față următoarei recesiuni economice. O strategie care seamănă mai degrabă cu împrumutul de pe cartea de credit pentru a plăti chiria lunii viitoare.
Unde se duc banii? Cheltuielile pentru școlile orașului totalizează 36,9 miliarde de dolari — o creștere de 31,5% din 2020 — în timp ce înscrierea școlară a scăzut cu 100.000 de elevi, conform Comptroller-ului. Programul de vouchere pentru locuințe crește cu 4% pe lună și se estimează că va ajunge la 2,6 miliarde de dolari anul viitor. Coincidență sau nu, aceste cifre sugerează o dezconectare fundamentală între realitatea demografică și politicile de cheltuieli.
Dar lovitura reală ar putea veni din creșterea planificată a taxelor pentru bogații orașului — o măsură care, potrivit unor analiști independenți, ar putea declanșa un exod masiv al ultra-bogaților către Florida (așa cum s-a întâmplat deja cu omologii lor din California). Consecința: nu mai multe venituri fiscale, ci mai puține, pe măsură ce baza de impozitare se evaporă. Prețul acțiunilor gigantului imobiliar comercial Vornado — care a înregistrat o prăbușire dramatică — pare să fi anticipat deja acest scenariu: un val de plecări ale chiriașilor de birouri și o piață imobiliară comercială în picaj liber.
Cronologia ridică semne de întrebare: de ce Moody’s a așteptat atât de mult să reacționeze la semnale evidente de dezechilibru fiscal? Cine beneficiază de menținerea aparențelor până în ultimul moment? Și mai important: ce nu ni se spune despre acordurile din culise dintre administrația Mamdani și legislativul de stat?
Ceea ce este cert: New York City, fostul bastion al capitalismului global, traversează o transformare profundă — una care ar putea redefini nu doar viitorul său fiscal, ci și modelul economic urban american. Dacă experimentul socialist al lui Mamdani eșuează spectaculos, lecția va fi învățată de toate marile orașe. Dacă reușește printr-un miracol bugetar, întrebarea rămâne: la ce cost și cine plătește nota?