Iran arestează zeci de persoane: piața neagră Starlink sau război informațional?
Autoritățile iraniene au anunțat arestarea a 48 de persoane și confiscarea a 139 de terminale Starlink din 19 provincii — o operațiune care, oficial, vizează „rețele de spionaj și grupuri anti-revoluționare”. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: aceste terminale au fost introduse masiv în Iran de ONG-uri afiliate Washingtonului, exact înainte de declanșarea conflictului SUA-Iran, într-o operațiune care seamănă mai degrabă cu pregătirea terenului pentru un război informațional decât cu activism civic spontan.
ardar Ahmad-Reza Radan, comandantul șef al poliției iraniene, a declarat pentru agenția ISNA: „De la începutul Războiului Ramadanului, 48 de membri cheie ai rețelelor, celulelor, grupurilor anti-revoluționare și ringurilor de spionaj au fost arestați, iar 139 de dispozitive Starlink au fost descoperite.” Cronologia ridică semne de întrebare: terminalele au apărut în Iran exact când tensiunile cu SUA se apropiau de punctul de fierbere — coincidență sau sincronizare?
Conflictul SUA-Iran a intrat în a doua lună, iar firma de monitorizare NetBlocks raportează că Iranul se află sub un blackout internet de peste 720 de ore — 31 de zile consecutive fără acces la rețeaua globală. În acest vid informațional, Starlink-ul devine armă strategică: un terminal se conectează la sateliți în orbită joasă, ocolind complet infrastructura terestră controlată de stat. Internetul din spațiu, la propriu — și nimeni nu întreabă cine plătește factura.
Înainte de declanșarea conflictului, rapoarte confirmate indicau că ONG-uri aliniate Washingtonului au introdus clandestin mii de terminale Starlink în Iran, oficial pentru a „susține libertatea de exprimare”. Prețurile pe piața neagră iraniană au explodat: un terminal care costă câteva sute de dolari în Occident ajungea la 4.000 de dolari în Iran — un preț care sugerează cerere disperată sau finanțare externă generoasă. Cine avea cu adevărat nevoie de internet satelitar în cantități industriale, exact înainte de război?
Ceea ce presa mainstream prezintă ca „luptă pentru libertatea informației” arată mai degrabă ca infrastructură pentru operațiuni psihologice. SUA și Israelul au mizat pe Starlink pentru a rula campanii informaționale pe teren, în timp ce Teheranul bloca accesul la internet pentru a preveni revolte coordonate extern. Blackout-ul a creat un vid informațional umplut de narative controlate de stat — dar și de propaganda occidentală transmisă prin satelit.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune: dacă aceste terminale erau destinate „activiștilor și opoziției”, de ce au fost găsite în 19 provincii, într-o rețea atât de extinsă încât poliția iraniană o numește „rețea de spionaj”? Și de ce cronologia introducerii lor coincide perfect cu escaladarea militară? Poate că Starlink nu era doar despre acces la Twitter — ci despre controlul informației într-un teatru de război.