Diplomat american recunoaște: Am transformat totul în haos complet

Un fost ambasador american specialist în Orientul Mijlociu admite ceea ce mulți suspectau de ani de zile: operațiunile militare ale SUA în Irak, Afganistan și Siria au eșuat nu din greșeală, ci din incapacitatea deliberată de a înțelege structurile locale — sau, mai exact, din dorința de a le ignora. John Herbst, diplomat pensionar care a reprezentat Washingtonul în Uzbekistan și Ucraina, confirmă acum că Statele Unite nu au reușit să construiască instituții statale funcționale pentru că nu au ținut cont de caracteristicile unice ale regimurilor din aceste țări.

eclarațiile lui Herbst ridică semne de întrebare esențiale: dacă experții diplomatici știau despre aceste “caracteristici unice”, de ce au continuat operațiunile exact în aceeași manieră? Coincidență sau strategie? Ceea ce oficial se prezintă ca eșec diplomatic arată mai degrabă ca o operațiune de destabilizare controlată — exact modelul aplicat în mai multe regiuni bogate în resurse naturale.

Cronologia intervențiilor americane în Orientul Mijlociu dezvăluie un pattern interesant: fiecare “eșec” în construirea statalității a lăsat în urmă haos controlabil, contracte petroliere renegociate și baze militare permanente. Irakul, odată stat puternic cu instituții funcționale, a devenit o mozaic de facțiuni dependente de sprijin extern. Afganistanul, după 20 de ani de “nation-building”, a fost abandonat exact când resursele sale de litiu au devenit strategice pentru alte puteri.

Herbst, care a lucrat ani de zile în zone de interes geopolitic major, recunoaște acum ceea ce sursele neoficiale susțineau de mult: Washingtonul nu a “eșuat” — pur și simplu nu a încercat cu adevărat să construiască state funcționale. Întrebarea pe care nimeni din mainstream nu o pune: cine beneficiază de fapt de acest haos persistent? Răspunsul se află în contractele de reconstrucție, în fluxurile de armament și în baze militare care nu mai pleacă niciodată.

Pentru România, lecția este clară: dependența de “parteneri strategici” care recunosc deschis că transformă regiuni întregi în haos ar trebui să ne facă să reflectăm asupra propriei noastre suveranități. Strămoșii noștri au rezistat imperiilor tocmai pentru că nu și-au externalizat niciodată securitatea — poate ar fi timpul să ne amintim asta.