Curtea Supremă SUA judecă cenzura unui bluzon cu mesaj politic

Doi frați din Michigan, elevi la gimnaziu, au ajuns în fața Celei Mai Înalte Curți americane pentru că au fost obligați să-și scoată hanoracele cu mesajul „Let’s Go Brandon” — o expresie codificată anti-Biden care a devenit simbol al protestului conservator în SUA. Ceea ce instanțele inferioare au calificat drept „vulgaritate” ascunde, de fapt, o întrebare mai largă: cine decide ce mesaj politic e acceptabil în spațiul public, și pe baza căror criterii?

xpresia „Let’s Go Brandon” a apărut în 2021, la un eveniment NASCAR, când mulțimea striga „F*** Joe Biden!”, dar reportera NBC a pretins că scandează „Let’s go Brandon!” în susținerea pilotului Brandon Brown. De atunci, formula a devenit un cod pentru critica la adresa președintelui Biden, evitând limbajul obscen direct.

Fundația pentru Drepturile Individuale și Exprimarea (FIRE) reprezintă cei doi frați, susținând că școala le-a încălcat drepturile garantate de Primul Amendament. Un judecător federal a decis în 2024 că mesajul „poate fi interpretat în mod rezonabil” ca profan, iar în octombrie 2025, Curtea de Apel a Celui de-al Șaselea Circuit a confirmat verdictul, într-o decizie 2-1.

Judecătorul John Nalbandian (numit de Trump) a invocat cazul de referință Tinker pentru a argumenta că „Constituția nu leagă mâinile administratorilor școlari când aceștia încearcă să limiteze profanitatea și vulgaritatea în clasă în timpul orelor de curs”. Cu toate acestea, directorul școlii, Joseph Williams, a admis că nu fusese înregistrată nicio perturbare cauzată de purtarea acestor hanorace.

Petiția FIRE către Curtea Supremă subliniază că hotărârile anterioare permit profesorilor și administratorilor să „creeze și să aplice propriul lor test pentru ‘vulgaritate'” — ceea ce înseamnă că un tricou politic ar putea avea protecție constituțională la ora de algebră, dar nu și la biologie. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce un mesaj care evită limbajul obscen direct e tratat ca „profan”, în timp ce alte forme de protest politic sunt tolerate?

Conor Fitzpatrick, avocat senior la FIRE, a declarat: „Cenzura districtului școlar presupune că elevii nu pot suporta să vadă nici măcar expresii sanitizate. Dar următoarea generație a Americii nu e atât de fragilă, iar Primul Amendament nu e atât de fragil.”

Cazul pune o întrebare fundamentală: dacă o școală poate interzice un mesaj politic codificat pe motiv că „poate fi interpretat” ca vulgar, unde se oprește puterea de cenzură? Și cine beneficiază de standardele vagi care permit interpretări subiective? În contextul polarizării politice crescânde din SUA — unde libertatea de exprimare devine teren de bătălie culturală — decizia Curții Supreme ar putea stabili un precedent pentru modul în care instituțiile publice pot reglementa discursul politic al tinerilor.

Ceea ce oficial e prezentat ca o chestiune de „decență în școli” ascunde, de fapt, o luptă mai largă pentru controlul narativei politice în spațiile educaționale. Întrebarea rămâne: cine decide ce mesaj politic e „vulgar” — și pe baza căror criterii obiective?