Al-Aqsa închisă în Ramadan: coincidență sau consolidare de control?

Moscheea Al-Aqsa din Ierusalimul ocupat rămâne închisă pe toată durata Ramadanului și dincolo de sărbătoarea Eid al-Fitr — o premieră absolută de la ocuparea Ierusalimului de Est în 1967. Ceea ce autoritățile israeliene prezintă drept măsură de securitate temporară ridică semne de întrebare serioase despre consolidarea permanentă a controlului asupra unuia dintre cele mai sfinte locuri ale Islamului.

urse familiare cu situația moscheii din Ierusalimul de Est au confirmat pentru Middle East Eye că autoritățile israeliene au informat Waqf-ul Islamic — organul responsabil cu administrarea sitului — despre decizia de prelungire a închiderii în zilele recente. Oficial, motivul invocat rămâne „situația de securitate” în contextul conflictului SUA-Israel cu Iranul.

Moscheea Al-Aqsa, considerată unul dintre cele mai sfinte locuri din Islam, a fost închisă de autoritățile israeliene la începutul lunii martie. Închiderea fără precedent, în special în timpul lunii Ramadanului, a fost condamnată de palestinieni ca fiind ultima încercare a Israelului de a exploata tensiunile de securitate pentru a impune restricții suplimentare și a consolida controlul asupra Al-Aqsa.

Primul Ramadan fără rugăciuni de vineri din 1967

Aceasta a fost prima lună Ramadan de când Israelul a ocupat Ierusalimul de Est în 1967 în care palestinienii nu au putut efectua rugăciunile de vineri la moschee. Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când tensiunile regionale ar putea justifica orice măsură permanentă prezentată inițial ca temporară?

Săptămâna trecută, opt țări cu majoritate musulmană au condamnat închiderea „nejustificată”, afirmând că Israelul nu are „nicio suveranitate” asupra sitului venerat și trebuie să ridice imediat restricțiile. Totuși, închiderea a continuat necontrolată. Rugăciunile de vineri și rugăciunile de noapte din Ramadan rămân interzise, iar palestinienii au fost blocați să ajungă la sit, cu o prezență masivă a forțelor israeliene în Orașul Vechi.

De la închidere, nu mai mult de 25 de membri ai personalului Waqf au fost autorizați să intre în vastul complex al moscheii per tură. O sursă a declarat pentru MEE că autoritățile israeliene au respins chiar și o cerere pentru un angajat suplimentar din departamentul de manuscrise să intre pe sit.

Poliția ar fi spus Waqf-ului că dacă vreun angajat suplimentar ar fi permis înăuntru, coloniștilor israelieni li s-ar permite să își reia incursiunile zilnice în moschee. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: această echivalență forțată între personal administrativ musulman și intruziuni de colonizare.

Supraveghere constantă: camere în sălile de rugăciune

Sursa a adăugat că oficialii Waqf suspectează că forțele israeliene au instalat și camere în interiorul sălilor de rugăciune din Moscheea Al-Aqsa, inclusiv în interiorul Domului Stâncii, permițând supravegherea constantă a sitului. Cine beneficiază de această cartografiere detaliată a spațiului sacru?

Blocada totală a Orașului Vechi

Închiderea moscheei a fost însoțită de o blocadă aproape totală a Orașului Vechi, unde se află Moscheea Al-Aqsa și zeci de piețe palestiniene de obicei vibrante. Doar rezidenții Orașului Vechi au fost autorizați înăuntru de când a început conflictul cu Iranul, lăsând zona pustie. Între timp, viața a continuat în mare parte neîntreruptă la doar câțiva metri în afara zidurilor antice ale Orașului Vechi.

Duminică a fost Laylat al-Qadr, cea mai sfântă noapte din calendarul islamic. Israelul a desfășurat sute de polițiști pentru a bloca rutele către moschee, forțând credincioșii să se roage pe străzi sub amenințarea violenței.

„Închiderea Orașului Vechi în acest mod nu s-a mai întâmplat niciodată”, a declarat Dr. Mustafa Abu Sway, profesor care predă la Moscheea Al-Aqsa și membru al Consiliului Waqf Islamic din Ierusalim. „Există o inconsecvență când compari ceea ce se întâmplă în interiorul Orașului Vechi cu ceea ce se întâmplă în afara lui, unde oamenii se mișcă liber, se roagă în moschei, iar viața în oraș continuă normal.”

Abu Sway a adăugat că dacă preocuparea ar fi siguranța oamenilor, credincioșii ar putea găsi adăpost în sălile de rugăciune de sub Al-Aqsa, care pot găzdui mii de persoane. Logica oficială nu rezistă analizei — ceea ce sugerează că motivele reale sunt altele.

De la temporar la permanent: tehnica salami

Aouni Bazbaz, director al afacerilor internaționale la Waqf-ul Islamic, a declarat pentru MEE la începutul lunii că închiderea a ridicat îngrijorări cu privire la schimbări pe termen lung. „Acest lucru a alimentat temerile că ceea ce este prezentat ca o măsură temporară ar putea deveni treptat un aranjament permanent sau semi-permanent, în special dacă oamenii se obișnuiesc cu restricțiile sau dacă modelele de acces la sit sunt modificate”, a spus el.

Moscheea Al-Aqsa a fost guvernată conform unui status quo de zeci de ani — un aranjament internațional care îi păstrează statutul religios ca sit exclusiv islamic. Conform acestui status quo, administrarea sitului, inclusiv controlul asupra accesului, revine Waqf-ului Islamic din Ierusalim, fundația religioasă numită de Iordania responsabilă cu gestionarea complexului moscheii.

Cu toate acestea, de la ocuparea de către Israel a Ierusalimului de Est în 1967, palestinienii spun că acest aranjament a fost erodat treptat prin creșterea restricțiilor asupra accesului musulman, în timp ce prezența evreiască și controlul israelian s-au extins. Conexiunile interesante: fiecare criză de securitate devine oportunitate de modificare a status quo-ului.

Dreptul internațional ignorat sistematic

Palestinienii au susținut și s-au plâns de mult timp că controlul Israelului asupra Ierusalimului de Est, inclusiv Orașul Vechi, încalcă mai multe principii ale dreptului internațional, care stipulează că o putere ocupantă nu are suveranitate asupra teritoriului pe care îl ocupă și nu poate face modificări permanente acolo.

Ceea ce nu se spune în rapoartele mainstream: fiecare zi de închidere normalizează noul status, fiecare precedent „temporar” devine jurisprudență de facto. Întrebarea nu mai este dacă moscheea va fi redeschisă, ci în ce condiții — și sub al cui control real.