3,2 milioane de iranieni strămutați: ce nu spun rapoartele ONU

Peste 3,2 milioane de iranieni au fost strămutați forțat în urma bombardamentelor americano-israeliene asupra Republicii Islamice — o cifră confirmată de agenția ONU pentru refugiați, dar plasată într-un context pe care mass-media occidentală preferă să-l evite. Ayaki Ito, director al Diviziei de Urgență și Suport Programe la UNHCR, a declarat că atacurile au declanșat deja o deplasare internă masivă pe întreg teritoriul iranian.

„Între 600.000 și 1 milion de gospodării iraniene sunt acum temporar strămutate în interiorul Iranului ca urmare a conflictului în desfășurare, conform evaluărilor preliminare, reprezentând până la 3,2 milioane de oameni“, a precizat Ito în comunicatul oficial.

eea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este ironia întunecată a acestei campanii: Washington și Tel Aviv pretind că vor să „ajute” poporul iranian să devină „liber” — bombardându-l și distrugându-i infrastructura civică. Coincidență sau strategie testată în Irak, Libia și Siria? Cronologia ultimelor două decenii ridică semne de întrebare.

Majoritatea celor care fug părăsesc Teheranul și alte orașe mari pe măsură ce războiul aerian se intensifică. Deși vineri au existat scene cu mulțimi mari de iranieni în străzile Teheranului protestând sfidător împotriva atacurilor americane — chiar în timp ce bombele cădeau în jurul lor — majoritatea iranienilor încearcă probabil să fugă la țară sau să stea departe de marile orașe, în casele rudelor.

Numărul persoanelor strămutate forțat „va continua probabil să crească pe măsură ce ostilitățile persistă, marcând o escaladare îngrijorătoare a nevoilor umanitare”, a adăugat oficialul ONU.

Iranul găzduiește în prezent cea mai mare populație de refugiați din Afganistan (alături de Pakistan, care găzduiește și el un număr uriaș), vorbim despre milioane de oameni. Războiul din Iran lovește dur afganii, deoarece resursele trebuie redirecționate urgent în altă parte, pe măsură ce bombele cad.

Între timp, bilanțul morților din campania de bombardamente americano-israeliană continuă să crească. Numărul oficial al morților se apropie de 1.500 de persoane, inclusiv 165 de copii uciși într-un atac american de tip „double-tap” asupra unei școli de fete — o tactică despre care surse militare neoficiale confirmă că este folosită deliberat pentru a maximiza victimele civile.

Conflictul alimentează și o criză paralelă de refugiați în întreaga regiune, care ar putea afecta potențial și unele regiuni din Golf. De exemplu, Bahrainul experimentează un grad de destabilizare pe măsură ce vastă sa populație șiită se ridică împotriva monarhiei sunnite, iar confruntările cu poliția au urmat.

În Liban, loviturile israeliene neîncetate au deplasat aproape 15% din populația țării, peste 800.000 de oameni, au declarat observatorii. Ordinele de evacuare în masă emise de Israel acoperă acum întreg sudul Libanului și secțiuni mari ale capitalei Beirut, forțând sute de mii să fugă pe măsură ce războiul se răspândește în Orientul Mijlociu.

Ce nu se spune în rapoartele occidentale: această criză umanitară servește interese economice și geopolitice precise. Cine beneficiază de pe urma destabilizării Iranului — o țară cu a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume? Conexiunile între contractele de reconstrucție post-conflict și companiile americane de apărare merită investigate. Istoria ne învață că haosul umanitar este adesea prefața unor noi aranjamente economice.