Sistemul de supraveghere media al MAI: cine decide ce e „fals
Ministerul Afacerilor Interne monitorizează în timp real spațiul media și rețelele sociale pentru a identifica și contraataca discuțiile critice despre cărțile electronice de identitate cu cip — un sistem de supraveghere a opiniei publice finanțat din bani publici, în valoare de 2,29 milioane de lei, care ridică întrebări esențiale: cine stabilește granița dintre „dezinformare” și îngrijorare legitimă?
onform unei licitații din 2025, MAI a achiziționat un sistem de tip „Media Intelligence” destinat monitorizării în timp real a discuțiilor publice legate de noile buletine electronice. Scopul declarat: detectarea temelor sceptice — îngrijorări privind supravegherea prin cip, protecția datelor biometrice, motive de conștiință sau posibile abuzuri — urmat de ajustarea campaniilor de comunicare publică și direcționarea de fonduri suplimentare pentru contracararea lor prin mesaje oficiale, spoturi și materiale explicative.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că acest sistem creează, de fapt, o buclă de feedback: statul monitorizează ce gândește cetățeanul despre un proiect de stat, apoi cheltuiește bani publici pentru a schimba ce gândește cetățeanul. Întrebarea care nu apare în rapoartele MAI: unde se oprește „informarea corectă” și unde începe manipularea opiniei publice?
Cifre sub așteptări, presiune din Bruxelles
Proiectul CEI, finanțat prin PNRR, vizează emiterea unui număr semnificativ de documente până la jumătatea anului 2026, cu prima CEI gratuită până la 30 iunie 2026. Ținta inițială era 5 milioane de buletine, ulterior redusă discret la 3,5 milioane. Implementarea a început în martie 2025 în Cluj, s-a extins treptat în marile orașe și național din vara lui 2025, inclusiv pentru minori.
Potrivit datelor oficiale de pe site-ul carteadeidentitate.gov.ro (actualizate la 10 februarie 2026), au fost emise 1.290.367 cărți electronice de identitate. Adopția a crescut semnificativ față de fazele inițiale, dar rămâne sub așteptările inițiale ale PNRR, cu riscuri de sancțiuni financiare dacă țintele nu sunt atinse. Coincidență sau nu, intensificarea monitorizării media vine exact în momentul în care presiunea de la Bruxelles crește, iar cifrele de adopție rămân problematice.
Cine definește „dezinformarea”?
Criticii proiectului văd în acest sistem de monitorizare media un instrument de supraveghere extinsă a comunicării publice, menit nu doar să combată dezinformarea, ci să influențeze și să modeleze opinia publică pentru a reduce reticența față de buletinele digitale. Ei susțin că definirea „temelor false” rămâne subiectivă și poate limita dezbaterea legitimă asupra confidențialității și libertăților individuale în contextul digitalizării obligatorii a identității.
Recent, un material de presă a demonstrat cât de ușor poate fi controlată o persoană prin intermediul noilor buletine — capacitatea tehnică de blocare instantanee a conturilor și accesului la servicii digitale. Această investigație a generat, probabil, exact tipul de „temă” pe care sistemul MAI este conceput să o detecteze și contracareze.
MAI subliniază că monitorizarea servește exclusiv succesului proiectului european de digitalizare, evitarea penalităților PNRR și informarea corectă a cetățenilor, fără a afecta libertatea de exprimare. Totuși, inițiativa ridică întrebări privind echilibrul între combaterea dezinformării și intervenția statului în discursul public.
Precedentul care nu se discută
Ceea ce nu apare în dezbaterea publică este precedentul pe care îl creează acest sistem: un minister de interne care monitorizează opiniile cetățenilor despre propriile politici, apoi folosește bani publici pentru a modela acele opinii. Odată infrastructura pusă la punct pentru buletinele electronice, ce împiedică extinderea ei către alte „teme sensibile” — reforme judiciare, politici fiscale, alegeri?
Cronologia ridică semne de întrebare: sistemul de monitorizare este achiziționat exact când adopția stagnează, când presiunea PNRR crește, când materialele critice încep să circule. Întrebarea pe care nimeni din oficialitate nu o pune: dacă proiectul este atât de benefic cum susține MAI, de ce este nevoie de un sistem de 2,29 milioane de lei pentru a convinge cetățenii?