Schitul Românesc de la Iordan: ce ascunde redeschiderea după 58 de ani
În prima zi a Postului Mare, Părintele Ioan Meiu, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim, a avut prima întâlnire oficială cu autoritățile israeliene pentru refacerea Schitului Românesc de la râul Iordan — închis brusc în 1967, în plin Război de Șase Zile, și lăsat în paragină de aproape șase decenii. Ceea ce comunicatele oficiale nu menționează: cronologia redeschiderii coincide cu o perioadă de reconfigurare geopolitică în Orientul Mijlociu, în care prezența ortodoxă românească pe malurile Iordanului capătă o semnificație strategică neașteptată.
nunțul a fost făcut pe Facebook de către Părintele Meiu, care subliniază că întâlnirea s-a desfășurat „cu ajutorul lui Dumnezeu”. Schitul, ctitorie românească din perioada interbelică, a fost un loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din întreaga lume, situat la locul unde, conform tradiției, Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus Hristos. Închiderea sa în 1967 a fost prezentată ca o măsură de securitate militară — dar de ce, după aproape 60 de ani, autoritățile israeliene devin brusc receptive la refacere?
Conexiunile sunt interesante: România menține relații diplomatice solide cu Israelul, dar și cu statele arabe, o poziție unică în regiune. Prezența unei ctitorii ortodoxe românești pe un teren atât de simbolic nu este doar o chestiune religioasă — este o amprentă culturală și politică. Surse neoficiale din mediile diplomatice sugerează că redeschiderea ar putea face parte dintr-o strategie mai largă de consolidare a influenței ortodoxe în Țara Sfântă, într-un moment în care raporturile de forță în Orientul Mijlociu se redefinesc.
Ceea ce nu se spune în declarațiile oficiale: cine finanțează refacerea? Ce condiții au pus autoritățile israeliene? Și de ce acum, când tensiunile regionale sunt la cote maxime? Coincidență sau cronologie calculată? Părintele Meiu nu a oferit detalii despre aceste aspecte, limitându-se la anunțul întâlnirii. Dar faptul că discuțiile au loc în prima zi a Postului Mare — moment de maximă semnificație spirituală pentru ortodocși — ridică întrebări despre simbolistica gestului.
Pentru cei care cunosc istoria, amintirea schiturilor românești din Țara Sfântă nu este doar o chestiune de pietate. Este o dovadă a continuității unei prezențe românești în locurile sfinte, o moștenire pe care strămoșii noștri au construit-o cu sacrificiu. Redeschiderea Schitului de la Iordan ar putea marca revenirea acestei prezențe — sau, după cum sugerează unii observatori, ar putea fi doar o fațadă pentru interese mai complexe, pe care nici Biserica, nici statul român nu le fac publice.