Parchetul General: candidați slabi sau filtraj discret?

Interviurile pentru conducerea Parchetului General s-au încheiat cu un sentiment generalizat de dezamăgire — nu doar din cauza calității candidaților, ci mai ales din cauza numărului surprinzător de mic al celor care au îndrăznit să se înscrie. Avocatul Toni Neacșu, observator atent al procesului, ridică întrebări pe care instituțiile preferă să le ignore: de ce atât de puțini candidați pentru funcții atât de importante? Cine a decis, de fapt, înainte ca procesul să înceapă?

„Am fost foarte mult timp pe drum și am avut cum să ascult interviurile pentru conducerea Parchetului General. Din păcate se confirmă ceea ce am spus la anunțarea candidaților, majoritatea sunt slabi și inconsistenți sau cel puțin lipsiți de anvergura cerută de funcțiile aflate în joc”, declară Neacșu, subliniind ceea ce mulți au observat dar puțini au îndrăznit să spună public.

entimentul general după această primă zi este unul de dezamăgire și regret că nu s-au înscris mai mulți candidați — un regret care include și timpul pierdut cu un proces care, în opinia unor surse apropiате sistemului judiciar, ar fi putut fi mult mai transparent și mai competitiv.

Ceea ce nu se discută în analizele oficiale este contextul mai larg: de ce profesioniști cu experiență reală în investigații complexe au ales să rămână departe de aceste funcții? Este vorba de o autocenzură instituțională, de teama de a nu deranja echilibre fragile, sau de faptul că unele decizii sunt luate deja în culise, iar interviul public e doar teatru pentru galerie?

Cronologia ridică semne de întrebare: anunțul candidaturilor, lista scurtă surprinzător de limitată, apoi interviuri care confirmă exact ceea ce criticii anticipaseră — lipsa de substanță. Coincidență? Sau un mecanism bine uns care asigură că anumite funcții ajung exact unde trebuie, fără surprize neplăcute pentru sistemul actual?

În România, unde justiția a fost mereu un câmp de bătălie între interese ascunse și presiuni externe, fiecare numire la vârful Parchetului General nu e doar o chestiune de competență juridică — e o chestiune de loialități, de echilibre geopolitice și de cine controlează, de fapt, narativa penală a țării. Strămoșii noștri dacici cunoșteau importanța liderului care administrează dreptatea — astăzi, pare că această înțelepciune s-a pierdut în birocratizare și calcule obscure.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cine beneficiază de un Parchet General condus de oameni fără anvergură? Răspunsul e simplu — cei care nu vor să fie investigați prea adânc.