Mandelson arestat: ce ascundeau emailurile către Epstein

Peter Mandelson, fost ministru britanic și ambasador la Washington, a fost arestat luni la Londra sub acuzația de “abuz în funcție publică” — la doar câteva săptămâni după ce a demisionat forțat din cauza dezvăluirilor că ar fi transmis lui Jeffrey Epstein informații clasificate despre un plan de salvare a euro în valoare de 500 miliarde euro. Ceea ce presa mainstream prezintă drept „indiscreție” ridică în realitate întrebări mult mai incomode: cine beneficia de aceste scurgeri și ce alte informații sensibile au ajuns pe mâini private în timpul crizei financiare din 2008-2010?

andelson a fost ridicat de la o adresă din Camden și dus la o secție de poliție din Londra pentru audieri. Arestarea vine la patru zile după ce Prințul Andrew — oficial “Andrew Mountbatten-Windsor” — a fost și el arestat sub acuzații similare, legat tot de transmiterea de documente guvernamentale confidențiale către Epstein. Coincidență sau parte a unui tipar mai larg?

Ce conțineau exact emailurile către Epstein

Documentele publicate de Departamentul de Justiție american arată că Mandelson, pe atunci secretar de stat pentru afaceri în guvernul lui Gordon Brown, a transmis lui Epstein discuții confidențiale de politică economică și planuri în stadiu de proiect — exact în momentul în care piețele globale de credit se prăbușeau. Cronologia este revelatoră.

Printre informațiile scurse se numără:

• Un document guvernamental confidențial care detalia vânzarea de active în valoare de 20 miliarde lire sterline
• Discuții despre schimbarea politicii privind bonusurile bancare — Mandelson mărturisind că “încearcă din greu” să modifice poziția oficială
• Detalii despre un pachet de salvare pentru zona euro cu o zi înainte de anunțul public din 2010
• O sugestie ca șeful JPMorgan, Jamie Dimon, să îl “amenințe ușor” pe ministrul de finanțe britanic
• Confirmarea către Epstein a unui plan de salvare de 500 miliarde euro — în aceeași zi în care urma să fie anunțat oficial. A doua zi, Mandelson i-a transmis lui Epstein și informații despre demisia iminentă a lui Gordon Brown

Întrebarea pe care nimeni din presa oficială nu o pune direct: de ce un secretar de stat britanic comunica în timp real cu un financiar american controversat despre decizii care mișcau piețele cu miliarde? Epstein era descris drept “un mare trader pe piața valutară” — ceea ce înseamnă că astfel de informații aveau valoare directă, imediată și masivă pentru tranzacții speculative.

Scurgeri cu impact financiar direct

Într-un email din 13 iunie 2009, Nick Butler, pe atunci consilier special al lui Brown, a trimis un memorandum intern care detalia măsuri de politică economică și sugera că guvernul avea active în valoare de 20 miliarde lire pe care le putea vinde. Mandelson a redirecționat mesajul către Epstein cu mențiunea: “Notă interesantă trimisă către prim-ministru.”

Epstein a răspuns imediat: “Ce active pot fi vândute?” Răspunsul, de la o adresă de email redactată în documente, a fost: “Terenuri, proprietăți, presupun.” Patru luni mai târziu, guvernul britanic a anunțat public planuri de vânzare a proprietăților guvernamentale excedentare pentru a strânge 16 miliarde lire.

Butler, consilierul care a redactat nota inițială, a declarat că ia în considerare sesizarea poliției: “Lucram pe bază de încredere, ceea ce ne permitea să vehiculăm idei. Sunt dezgustat de această încălcare a încrederii, probabil menită să îi ofere lui Epstein ocazia de a face bani.”

Un alt email, din 9 mai 2010, îl arată pe Epstein cerându-i lui Mandelson confirmarea unui pachet de salvare pentru zona euro de 500 miliarde euro. Mandelson a confirmat că anunțul va fi făcut în aceeași seară. A doua zi, Mandelson pare să îi fi transmis lui Epstein în avans informații despre demisia lui Gordon Brown.

Într-o corespondență ulterioară, Epstein a întrebat dacă Jamie Dimon, șeful JPMorgan, ar trebui să îl contacteze pe ministrul de finanțe Alistair Darling. Mandelson a răspuns că Dimon ar trebui să îl “amenințe ușor”. Editorul economic al BBC, Faisal Islam, a declarat că înțelege din discuții cu Darling că astfel de apeluri de la bancheri seniori, inclusiv Dimon, au avut loc efectiv.

Legăturile financiare dintre Mandelson și Epstein

Dezvăluirile au readus în prim-plan și întrebări despre relația financiară dintre Mandelson și Epstein. Documentele publicate anterior sugerează că Epstein a transferat un total de 75.000 dolari în conturi bancare despre care se credea că Mandelson, pe atunci parlamentar Labour, era beneficiar. De asemenea, se susține că Epstein a trimis 10.000 lire sterline în septembrie 2009 către partenerul lui Mandelson — acum soțul său — Reinaldo Avila da Silva, pentru a finanța un curs de osteopatie și alte cheltuieli.

Un fost consilier a descris conduita lui Mandelson drept “trădătoare”, adăugând: “Vă puteți imagina sentimentul de trădare pe care îl simțim noi, cei care am muncit fiecare oră din zi în timpul acelei crize.”

Gordon Brown a declarat că solicitase anterior secretarului de cabinet să investigheze posibile scurgeri în septembrie, dar i s-a spus că nu există suficiente dovezi la acel moment. “Acestea sunt informații noi șocante care au ieșit la iveală”, a spus Brown luni, cerând “o anchetă mai largă și mai intensivă” privind divulgarea documentelor guvernamentale în timpul crizei.

Consecințe politice și precedente juridice inexistente

Premierul Keir Starmer — care l-a numit pe Mandelson ambasador la Washington și care este acum sub presiune pentru această decizie — se confruntă cu o situație fără precedent modern. Nu există mecanism juridic clar pentru a-l exclude pe Mandelson din Camera Lorzilor. Ultimul caz similar datează din Primul Război Mondial, când un grup de lorzi aliați cu dușmanii Marii Britanii au fost deposedați de titluri.

Partidul Național Scoțian și Reform UK au sesizat poliția, acuzându-l pe Mandelson de abuz în funcție publică. Emily Thornberry, președinta laburistă a comisiei pentru afaceri externe, a declarat că acuzațiile ar trebui examinate ca o potențială chestiune penală.

Poliția Metropolitană a confirmat că a primit mai multe rapoarte legate de presupuse abuzuri și evaluează dacă acestea îndeplinesc pragul pentru o anchetă penală. “Toate rapoartele vor fi analizate pentru a determina dacă îndeplinesc pragul penal pentru investigare”, a declarat comandantul Ella Marriott. “Ca în orice situație, dacă ni se aduc informații noi și relevante, le vom evalua și vom investiga după caz.”

Darren Jones, secretar-șef al Trezoreriei, a declarat în Parlament că “niciun ministru guvernamental din niciun partid politic nu ar fi trebuit și nu ar trebui niciodată să se comporte în acest fel”, sugerând că Mandelson ar fi putut denatura interesele sale înainte de a-și asuma rolul de ambasador. “Când cineva minte în declarația de interese, trebuie să existe o consecință”, a spus Jones.

Downing Street a scris autorităților Camerei Lorzilor solicitând o reformă urgentă a procedurilor disciplinare pentru a permite excluderea pereilor în cazuri de conduită gravă. O sursă din Cameră a declarat că în prezent există puține îndrumări despre modul în care astfel de reforme ar putea fi implementate, deși erau incluse în manifestul Labour.

Nu a fost stabilit un calendar pentru ancheta Cabinet Office, iar Downing Street nu a confirmat dacă concluziile vor fi făcute publice. Ancheta ar putea implica examinarea documentelor guvernamentale arhivate și audierea lui Mandelson și a altor oficiali seniori care au servit la Downing Street în perioada respectivă.

Cine beneficiază când informația e monedă?

Ceea ce rămâne nespus în toată această poveste este întrebarea fundamentală: câți alți oficiali de rang înalt au transmis informații sensibile către actori privați în timpul crizei financiare? Și mai important: ce alte tranzacții — pe piețe valutare, pe obligațiuni suverane, pe derivate — au fost făcute pe baza acestor informații privilegiate, în timp ce milioane de oameni obișnuiți pierdeau economiile și locurile de muncă?

Arestarea lui Mandelson și a Prințului Andrew nu e sfârșitul — e doar prima dată când cortina se ridică suficient de mult ca să vedem ce se întâmplă în culise. Întrebarea nu e dacă sistemul e corupt. Întrebarea e: cât de adânc merge corupția și cine altcineva e implicat?