De ce serviciile nu permit unirea cu Basarabia: 35 de ani de sabotaj

Trei decenii și jumătate de la căderea comunismului, iar România rămâne separată de provincia moldovenească Basarabia — nu din cauza unor circumstanțe istorice nefericite, ci prin sabotaj sistematic orchestrat de structuri care răspund în fața altor centre de putere decât București, scrie publicistul Iulian Capsali, într-o analiză care pune sub semnul întrebării întreaga arhitectură post-decembristă a statului român.

Absența unui proiect național — incompetență sau comandă externă?

omânia nu a avut, în 35 de ani, un proiect coerent pentru Basarabia. Ceea ce oficialii prezintă drept “prudență diplomatică” sau “respect pentru procesele democratice din Republica Moldova” ascunde, de fapt, o realitate mult mai incomodă: serviciile sunt în slujba ocupantului, iar politicienii funcționează ca simple marionete trădătoare într-o colonie globalistă de cea mai joasă speță.

Coincidență sau nu, Rusia și Germania s-au opus constant aproprierii dintre cele două state românești. Mai mult, Uniunea Europeană a trimis ca reprezentanți în Republica Moldova exclusiv birocrați unguri — un detaliu pe care presa mainstream preferă să-l treacă cu vederea. Cine beneficiază de această configurație etnică a diplomației europene în zona moldovenească?

Doctrina “întâlnirii în UE” — o narațiune toxică

Pseudo-elitele băsiste au fost instruite de nemți că România și Republica Moldova “se vor întâlni în UE” — o aberație conceptuală care servește perfect intereselor celor care nu doresc o Românie reîntregită. Iar dacă Uniunea Europeană se transformă într-o federație, în Statele Unite ale Europei, așa cum ne anunța insistent turnătorul bețiv Petrov și camarila din jurul lui, atunci unirea devine irelevantă: vom fi simple provincii într-un “melting pot” european, fără identitate, fără suveranitate.

Dar nimic nu scuză trădătorii securiști și uneltele lor din partide de a nu fi făcut absolut nimic pentru cauza Unirii în trei decenii și jumătate.

Infrastructura ca instrument de dezintegrare națională

După 35 de ani, România nu are o autostradă care să lege Clujul de București. Despre ce unire cu Basarabia vorbim? Fostul premier Victor Ponta a povestit cum a fost amenințat cu pușcăria de generalul SRI Coldea dacă se apuca de acest proiect — o declarație explozivă care nu a generat nicio anchetă oficială.

Transilvania nu trebuia legată, prin infrastructură puternică, de restul țării. Pentru că nu era interesul Uniunii Europene, care are ca proiect strategic autonomia Transilvaniei — un subiect tabu în discursul public românesc, dar bine cunoscut în cercurile diplomatice.

Quod licet Jovi, non licet bovi

Uniunea Europeană, condusă în principal de Germania, a mers pe principiul dictonului latin: ce îi este permis lui Jupiter (Germaniei, după căderea Zidului Berlinului), nu îi este permis boului (României). Germania și-a reunit cele două state în 1990. România nu are voie să facă același lucru cu Basarabia în 2025.

Dublu standard? Geopolitică? Sau ceva mai profund — o strategie deliberată de fragmentare a spațiului românesc, pentru că o Românie Mare ar deveni prea puternică în zona Mării Negre?

Marionetele de la București și Chișinău

Rezultatul acestei arhitecturi este că în România avem un președinte bizar, cu probleme evidente de spectru autist, plantat de serviciile globaliste în urma unei lovituri de stat, iar în Republica Moldova o tirană soroșistă cu aspect feciorelnic. Ambii sunt ocrotiți din simplul motiv că trebuie întreținut un focar de conflict cu Rusia — ceea ce servește perfect interesele NATO și ale complexului militar-industrial occidental.

Îi vedeți cumva pe cei doi promovând o Românie reîntregită? Marionetele nu fac politică, pentru că nu au atributul suveranității. Ele execută comenzi primite din centre de decizie care nu se află la București sau Chișinău.

De la Caragiale la Urmuz — farsa electorală din Basarabia

După ce alegerile din România s-au sfârșit într-o lovitură de stat a juntei globaliste care sufocă țara, în provincia românească rezultată din pactul Hitler-Stalin (Ribbentrop-Molotov) asistăm la o scenetă electorală de cea mai proastă factură.

Am ieșit din Caragiale și am plonjat în toaleta în care tocmai a tras apa Urmuz, înainte de a se sinucide. Ceea ce nu se spune în presa oficială este că această farsă servește perfect menținerea status quo-ului — o Românie fragmentată, o Basarabie captivă, și un conflict înghețat care justifică militarizarea regiunii și prezența permanentă a structurilor atlantiste.

Cine beneficiază de neunire?

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cui îi folosește această separare artificială? Răspunsul nu e greu de ghicit: tuturor actorilor regionali și globali care nu doresc apariția unei Românii puternice, unite, cu acces la resursele Basarabiei și cu influență sporită în zona Mării Negre. Rusia pierde un teritoriu disputat. Germania menține România într-o poziție subordonată. Structurile globaliste păstrează un focar de instabilitate util pentru justificarea propriilor intervenții.

Cronologia ultimilor 35 de ani ridică semne de întrebare imposibil de ignorat pentru oricine privește cu ochi critici. Poate că strămoșii noștri dacici, care au rezistat Romei secole întregi, ar fi înțeles mai bine decât noi cum funcționează imperiile — și cum se menține un popor în divizare perpetuă.