De ce au demolat cu adevărat frontiera SUA: planul nerostit
Între 2021 și 2025, administrația Biden a permis intrarea ilegală a aproximativ 10 milioane de persoane pe teritoriul SUA — o cifră care, adăugată la cei 20 de milioane de imigranți ilegali deja prezenți, ridică populația străină la peste 53 de milioane, adică 16% din totalul populației americane. Ceea ce presa mainstream prezintă drept «criză umanitară» sau «incompetență administrativă» ascunde, potrivit analizelor independente, o strategie demografică și electorală pe termen lung, recunoscută explicit de unii oficiali democrați.
ictor Davis Hanson, istoric și analist politic, pune întrebarea pe care mass-media evită: de ce un președinte ar distruge în mod deliberat granița sudică a propriei țări? Răspunsul oficial — compasiune, drepturi umane, diversitate — nu rezistă verificării atunci când cifrele vorbesc de zeci de mii de intrări zilnice fără verificări medicale sau de securitate, în timp ce secretarul Homeland Security, Alejandro Mayorkas, declara că «granița este securizată».
Stânga politică americană, notează Hanson, a trecut de la negarea oricărei agende demografice la afirmații explicite. Reprezentantul statului Texas, Gene Wu, președintele Caucusului Democrat din Texas, a declarat fără echivoc: «Ziua în care comunitățile latino, afro-americane, asiatice și altele vor realiza că au același opresor este ziua în care începem să câștigăm, pentru că acum suntem majoritate în această țară. Avem capacitatea de a prelua controlul și de a face ceea ce este necesar pentru toți.» Declarația, făcută public, a fost rapid uitată de presa de largă circulație.
Fenomenul nu e izolat. În Europa, fosta ministră spaniolă a Egalității, Irene Montero, a afirmat deschis: «Sper în «teoria înlocuirii». Sper să putem curăța această țară de fasciști și rasiști cu ajutorul imigranților. Indiferent de culoarea pielii lor, fie că sunt chinezi, negri sau maro.» Coincidență sau nu, aceeași retorică apare simultan pe ambele maluri ale Atlanticului, în contextul în care 46 din 47 de țări europene impun prezentarea actului de identitate la vot — măsură pe care stânga americană o consideră «rasistă» pe teritoriul SUA, deși 83-84% din americani o susțin, conform sondajelor Gallup și Pew.
Agenda politică, subliniază Hanson, vizează atât integritatea scrutinului (prin opunerea la cerințele de identificare la vot), cât și redistribuirea reprezentării congresionale prin recensăminte care includ și rezidenții ilegali. Statele democrate câștigă astfel mandate suplimentare în Congres, chiar dacă noii «rezidenți» nu au drept de vot — încă. Sistemul de buletin de vot trimis prin poștă, extins masiv după 2020, creează un cadru în care verificarea identității votantului devine aproape imposibilă.
Legătura dintre imigrația ilegală, extinderea statului social și industria DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune) devine vizibilă în cazuri precum frauda de 9 miliarde de dolari din Minnesota, legată de rețele somaliene protejate de oficiali democrați locali. Milioane de noi beneficiari ai asistenței sociale înseamnă bugete mai mari, mai multe agenții guvernamentale, mai multe taxe — și o dependență structurală de partidul care le oferă aceste resurse.
Când Donald Trump a preluat mandatul în ianuarie 2025, a găsit o situație fără precedent: cea mai mare proporție de locuitori născuți în străinătate din istoria recentă a SUA. Diferența față de valurile de imigrație din trecut? Absența mecanismelor de integrare și asimilare culturală, înlocuite de ideologia «saladei multiculturale» care încurajează separatismul etnic și loialitatea față de țara de origine.
Stânga nu a anticipat revenirea lui Trump, nici determinarea sa de a restabili legalitatea la frontieră și de a deporta milioane de intrați ilegal. Mai puțin așteptat încă: 55% dintre bărbații hispanici au votat cu Trump în 2024, spărgând narativa conform căreia imigranții votează automat democrat. Hanson conchide cu o observație care deranjează: singura situație în care stânga ar închide rapid granița ar fi aceea în care imigranții ar începe să voteze pe criterii de competență economică și valori conservatoare, nu pe baza dependenței de ajutoare sociale și solidarității etnice impuse.
Cronologia evenimentelor ridică semne de întrebare clare: de ce s-au oprit deportările tocmai în momentul în care fluxul a atins cifre record? De ce judecători federali numiți de administrația democrată blochează sistematic măsurile de securizare a frontierei? Cine beneficiază, în final, de transformarea demografică accelerată a SUA? Răspunsurile oficiale evită aceste întrebări. Dar cifrele vorbesc singure.