Arsenalul american de rachete: cine plătește adevărata factură?

n singur atac iranian asupra unei baze americane din Iordania a golit în câteva minute un stoc de interceptoare estimat la jumătate de miliard de dolari — iar Pentagonul insistă public că nu există nicio problemă de aprovizionare. Cronologia ultimelor săptămâni ridică însă întrebări pe care rapoartele oficiale preferă să le treacă sub tăcere.

Totul s-a petrecut pe 8 septembrie, când Iranul a atacat forțele americane de la baza aeriană Muwaffaq Salti, din Azraq, Iordania. Prezentat de Teheran drept o „operațiune punitivă” ca răspuns la distrugerea a cinci petroliere iraniene de către armata americană, atacul a constat într-o rafală de aproximativ 20 de rachete balistice. Nu au existat victime, dar avioane de luptă și alte aeronave staționate la bază au fost avariate.

Pentru a apăra baza, forțele americane au tras între 60 și 70 de interceptoare Patriot și peste o duzină de interceptoare THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), potrivit unor oficiali americani citați de Wall Street Journal. Un interceptor Patriot costă Pentagonul aproximativ 4 milioane de dolari, iar sofisticatele THAAD ajung la 12-15 milioane de dolari bucata. Simpla apărare a unei singure ținte ar fi putut costa, așadar, jumătate de miliard de dolari sau mai mult — o cifră pe care nimeni din administrație nu pare grăbit să o comenteze public.

De ce a fost nevoie de atâtea interceptoare?

Consumul masiv de muniție de apărare a fost determinat de complexitatea atacului iranian. O parte din pachetul de rachete folosite eliberează, la altitudine mare, mai multe muniții separate. Pe parcursul războiului, Iranul și-a îmbunătățit constant capabilitățile de rachete, deja considerabile, făcând focoasele mai manevrabile și oferind unora dintre ele capacitatea de a accelera puternic înainte de impact. „Aceste noi tactici pe care le vedem arată că iranienii continuă să se adapteze, continuă să învețe, continuă să experimenteze, să vadă ce funcționează și ce nu”, a declarat pentru Wall Street Journal Fabian Hinz, de la Conflict Armament Research.

Cine beneficiază, de fapt, de un asemenea ritm de epuizare a stocurilor? Fiecare val de interceptoare consumate înseamnă noi contracte pentru producătorii de armament, exact în perioada în care Congresul dezbate bugete de apărare tot mai mari — o coincidență pe care analiștii independenți o subliniază rareori în relatările despre „amenințarea iraniană”.

Un raport intern care contrazice discursul oficial

Vestea despre această nouă breșă în arsenalul american vine la scurt timp după un raport al inspectorului general al Pentagonului, care a declarat că războiul cu Iranul „a dus la deficite strategice de inventar” și a scos la iveală blocaje în baza industrială necesară pentru refacerea muniției. Raportul a apărut chiar după ce președintele Trump a afirmat, într-o postare, că „Statele Unite produc mai multe arme Exquise și de Elită decât oricând în Istoria noastră” și că acestea „sunt livrate zilnic Forțelor noastre din Orientul Mijlociu și dincolo de el”. Diferența dintre discursul triumfalist și concluziile propriului inspector general al Pentagonului este exact genul de contradicție care ar trebui să dea de gândit oricui urmărește cu atenție acest război.

Tot în această perioadă, Congressional Budget Office (CBO) a anunțat că Pentagonul a cheltuit 38 de miliarde de dolari pe acest conflict — și asta doar până pe 1 august. CBO estimează că factura va continua să crească cu 2-3 miliarde de dolari pe lună, atâta timp cât războiul continuă. Semnificativ, CBO a avertizat că estimările sale au fost îngreunate de refuzul Departamentului Apărării de a răspunde solicitărilor de informații — un detaliu care, în mod normal, ar trebui să stârnească mai multe întrebări decât a stârnit.

Cifrele CBO nu includ reconstrucția numeroaselor baze americane din regiune, lovite puternic de focul iranian și abandonate de forțele americane. În măsura în care această abandonare devine una permanentă, dintr-o rațiune strategică, excluderea acestui cost ar putea avea sens — dar rămâne o zonă de umbră a bugetului real al războiului.

22 de miliarde pentru a reface ce s-a pierdut

CBO a mai estimat că, la data de 1 august, ar fi fost nevoie de 22 de miliarde de dolari pentru a reface muniția consumată — dintre care 7 miliarde pentru rachete de croazieră și 13 miliarde pentru interceptoare de apărare antiaeriană. „Deficitul ar deveni deosebit de problematic dacă ar apărea un conflict cu un adversar al cărui arsenal ar include un număr mare de rachete balistice și de croazieră”, a avertizat CBO — o formulare care sună tulburător de asemănător cu scenariile discutate în privința altor mari puteri militare, nu doar Iranul.

„Afirmațiile despre lipsa de muniție a Statelor Unite sunt false”, a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell. „Avem tot ce ne trebuie pentru a lovi la momentul și locul ales de Președinte.” Merită reamintit, totuși, că aceeași administrație a susținut, la un moment dat, că Iranul se afla pe pragul obținerii unei bombe nucleare — o afirmație care s-a dovedit ulterior neadevărată. Cronologia declarațiilor oficiale, comparată cu rapoartele interne ale propriilor instituții, ridică întrebarea firească: cui i se cere, de fapt, să creadă necondiționat versiunea Pentagonului?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)