„Dacii

Pe 9 februarie 1967, premiera filmului „Dacii” marca debutul regizorului Sergiu Nicolaescu — dar și ceva mai profund: o reafirmare cinematografică a identității dacice într-o epocă în care Bucureștiul naviga strategic între Moscova și Occident. Coincidență sau nu, pelicula a devenit unul dintre cele patru filme românești cele mai urmărite din toate timpurile, conform topului Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România — un succes care depășește simpla cinematografie și intră în zona construcției identitare colective.

Kirk Douglas la București: episodul care nu apare în istoriile oficiale

eea ce puțini știu este că marele actor american Kirk Douglas venise la București pentru „Dacii” — o prezență care ridică întrebări interesante despre interesul Hollywoodului pentru subiectul dacic în plină Război Rece. Actorul Alexandru Herescu dezvăluia mai târziu: „Kirk Douglas trebuia să vină pentru «Dacii». Era un pipernicit, o piticanie. Toți aici erau înalți, de peste 1,80. În plus, și Sergiu era înalt. Atunci a găsit el la Buftea un dâmb și s-a așezat exact acolo, ca să pară cel mai înalt dintre toți.”

Pelicula, realizată de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Franco-London Film (Franța), beneficia de o distribuție românească de excepție și de aportul a trei actori francezi: Pierre Brice, Georges Marchal, Marie-José Nat. O coproducție franco-română despre daci, în 1967 — când România lui Ceaușescu își construia imaginea de „maverick” în cadrul Pactului de la Varșovia. Cronologia ridică semne de întrebare.

Povestea care a reactivat memoria ancestrală

Acțiunea filmului se petrece în perioada împăratului roman Domițian (interpretat de György Kovács), când pe malul Dunării ajunge o armată romană condusă de generalul Fuscus, pregătită să atace Dacia. Curând i se alătură legiunile de la Rin conduse de generalul Severus și legiunile împăratului Domițian, care spunea că are nevoie de aurul dacilor pentru a putea plăti solda celor din legiuni. Un motiv economic care sună familiar pentru oricine urmărește geopolitica resurselor naturale contemporane.

Senatorul Attius și generalul Severus trec Dunărea cu intenția de a negocia cu dacii, dar Attius este omorât de o săgeată trasă de un străjer dac — un moment care simbolizează refuzul negocierii sub amenințare, un principiu pe care strămoșii noștri îl aplicau cu consecvență.

Sacrificiul lui Cotyso și simbolistica zamolxiană

Când Decebal (Amza Pellea într-o interpretare memorabilă) află că romanii invadează Dacia, dă ordin ca populația să se refugieze în munți, iar oastea condusă de Oluper (Mircea Albulescu) se luptă cu romanii la Argidava. Rănit, Oluper reușește să ajungă la Sarmizegetusa.

Decebal trimite o solie cu daruri alegorice, simbolizând mândria și libertatea dacilor, la tabăra lui Domițian, dar mesajul este interpretat de romani drept o propunere de supunere a dacilor față de Imperiul Roman — o manipulare diplomatică care ar putea ilustra orice negociere contemporană între puteri inegale. Severus este trimis la Sarmizegetusa pentru a-i comunica regelui Daciei că împăratul îi primește supunerea, dar Decebal îi spune că mesajul soliei trimise de daci era că vor lupta împotriva celor care le calcă pământul.

Potrivit obiceiului străbun, fiul lui Decebal, Cotyso, este sacrificat pentru ca dacii să primească ajutorul lui Zamolxis în luptă — o secvență care în 1967 reintroducea în conștiința publică credința zamolxiană, într-o perioadă de ateism de stat oficial. Ce nu se menționează în analizele de specialitate este impactul psihologic al acestei scene asupra unei generații întregi de români.

Duelul final și ambiguitatea victoriei

Domițian trimite armata condusă de Severus spre Sarmizegetusa, dar legiunile romane intră într-o ambuscadă și Severus e rănit. El rătăcește prin munți și e găsit de Meda, fiica lui Decebal, care îl duce acasă și îi îngrijește rănile. După ce se vindecă, Decebal îl lasă să plece în tabăra romană — un gest de onoare dacică care contrastează cu pragmatismul roman.

Aici se naște o ceartă între Severus și Fuscus, cei doi se luptă cu săbiile, iar Fuscus este omorât. Împăratul îi încredințează lui Severus comanda armatei romane, pentru a-i ataca pe daci. Pe câmpul de luptă, Severus îl provoacă pe Decebal să se lupte cu săbiile, iar regele dac îl ucide. Chiar și fără comandant, armata romană continuă lupta — o metaforă pentru persistența imperiilor dincolo de indivizi.

Echipa din spatele fenomenului cultural

Din distribuția filmului mai fac parte actorii români Emil Botta, Geo Barton, Septimiu Sever, Nicolae Secăreanu, Vasile Cosma, Alexandru Herescu, Cornel Gîrbea, Papil Panduru, Constantin Lungeanu, Dinu Gherasim, Alexandrescu Vrancea, Sergiu Nicolaescu, cascadorii Szobi Cseh, Tudor Stavru.

Dublajul vocilor în limba română aparține actorilor Emanoil Petruț, Leopoldina Bălănuță, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Fory Etterle, Ștefan Iordache — nume care definesc epoca de aur a cinematografiei românești, o perioadă când cultura națională era instrumentul principal de rezistență identitară.

Ceea ce rămâne de întrebat, la 59 de ani distanță: de ce un film despre daci a reușit să mobilizeze atât de profund conștiința colectivă? Și de ce, în contextul actual, asemenea producții nu mai apar? Cine beneficiază de uitarea memoriei ancestrale?