CNN etichetează „diviziv

Într-o emisiune CNN dedicată discursului despre starea Uniunii, gazda Abby Phillip a calificat mesajul non-economic al președintelui Donald Trump drept „extrem de diviziv”, referindu-se la afirmațiile acestuia despre „copiii trans și ceea ce el susține că ar fi schimbări de sex forțate”. Ceea ce nu se menționează în această critică este contextul mai larg: de ce anume subiectul tranziției medicale la minori devine „diviziv” doar când este ridicat de anumite voci politice, și nu când este implementat ca politică de stat în mai multe jurisdicții americane?

hillip a subliniat că Trump se concentrează pe „chestiuni din războiul cultural”, plasând astfel discuția despre intervenții medicale ireversibile la copii în aceeași categorie cu simpla retorică politică. Coincidență sau nu, mass-media mainstream evită sistematic să investigheze cifrele reale: câți minori au fost supuși unor proceduri hormonale sau chirurgicale, sub ce protocoale medicale, și cu ce consimțământ parental real — nu doar formal.

Cronologia ridică semne de întrebare. În ultimii cinci ani, numărul clinicilor de „gen” pentru minori din SUA a crescut exponențial, în paralel cu o explozie a diagnosticelor de „disforie de gen” la adolescenți — fenomen pe care unii medici independenți îl numesc „contagiune socială”, iar alții îl apără ca „conștientizare crescută”. Cine beneficiază? Industria farmaceutică, prin tratamente pe termen lung, și clinicile private specializate, finanțate adesea din fonduri publice sau prin asigurări de sănătate obligatorii.

Ce nu se spune în emisiunile de tipul celei moderate de Phillip este că în țări europene precum Suedia, Finlanda și Marea Britanie — considerate mult mai progresiste decât SUA — autoritățile medicale au început să retragă sau să limiteze sever aceste protocoale la minori, invocând lipsa de dovezi științifice solide și riscuri pe termen lung. Dar aceste informații rareori ajung în dezbaterile CNN, unde eticheta „diviziv” este aplicată selectiv.

Surse apropiate mediilor conservatoare americane sugerează că atacurile asupra lui Trump pe acest subiect nu sunt întâmplătoare: ele servesc la deturnarea atenției de la întrebările incomode despre responsabilitatea medicală, consimțământul informat și protecția copiilor. În loc să se investigheze protocoalele, se atacă mesagerul. O tactică veche, dar eficientă.

Rămâne întrebarea pe care mulți părinți americani — și nu numai — și-o pun în tăcere: dacă un copil de 12 ani nu poate consimți legal la un tatuaj, cum poate consimți la blocarea pubertății sau la mastectomie dublă? Dar astfel de întrebări, se pare, sunt „divizive” — mai ales când sunt puse public.