Teoria lui Charles Hugh Smith: istoria ca pendul al inegalității

nalistul american Charles Hugh Smith, cunoscut pentru blogul „Of Two Minds”, susține într-un eseu recent că istoria economică și politică funcționează ca un pendul: concentrarea extremă de avere și putere la vârf ar genera, inevitabil, o oscilație spre o distribuție mai echilibrată a resurselor. Textul a fost publicat și preluat de platforma americană ZeroHedge.

Potrivit lui Smith, materialul face parte dintr-o serie de eseuri intitulată „Truth Be Told” și pornește de la lucrările unor cercetători precum David Hackett Fischer, autorul cărții „The Great Wave”, și William Strauss și Neil Howe, cei care au formulat teoria „Celei de-a Patra Cotituri” (The Fourth Turning) — un ciclu de 80 de ani al crizelor majore din istoria Statelor Unite, ancorat, potrivit autorilor, de evenimente precum 1781, 1861 și 1941.

Ce spune teoria celor trei modele istorice

Smith prezintă trei moduri diferite de a înțelege schimbarea istorică: cicluri regulate și previzibile, valuri neregulate care pot „mătura” complet un sistem, și un al treilea model, cel al pendulului, pe care îl consideră cel mai relevant pentru momentul actual.

În această interpretare, ordinea socială și economică ar fi împinsă periodic către extreme nesustenabile — de la echilibru la haos, de la abundență la epuizare — până când presiunea acumulată declanșează o mișcare inversă.

Autorul citează și munca istoricului Peter Turchin, care a identificat un ciclu de 50 de ani bazat pe date arheologice și financiare și care ar fi prezis, potrivit lui Smith, începutul unei crize în jurul anului 2020.

Argumentul central: inegalitatea ar fi atins un prag critic

Teza centrală a eseului este că, atunci când o elită financiară ajunge să controleze mecanismele politice, aceasta și-ar folosi puterea pentru a-și mări partea din câștigurile economiei, în detrimentul restului populației. Smith numește acest fenomen „ordinea naturală a lucrurilor” din perspectiva celor aflați la vârf, dar susține că o asemenea dominație elimină, de fapt, mecanismele de echilibru necesare stabilității unui sistem.

Potrivit autorului, concentrarea extremă a bogăției ar fi dus, de-a lungul timpului, la transferul a aproximativ 150.000 de miliarde de dolari dinspre forța de muncă spre deținătorii de capital — o cifră prezentată de Smith ca ilustrare a tezei sale, nu ca statistică oficială verificată independent în acest articol.

Autorul descrie sistemul economic actual printr-o formulă proprie: „ceea ce este moral este ceea ce este legal, iar ceea ce este legal este de vânzare”, afirmând că o asemenea logică ar genera, în timp, propria sa prăbușire.

O previziune asumată ca atare

Smith admite caracterul speculativ al concluziei sale, relatând, într-un ton ironic, o scenă imaginară de cazinou în care un personaj ar paria „100 de milioane de quatloos” — o monedă fictivă — pe un colaps economic până în 2032. Autorul folosește această imagine pentru a sublinia că stabilitatea aparentă a prezentului ar fi, în opinia sa, înșelătoare.

Este important de menționat că textul este un eseu de opinie, bazat pe interpretarea autorului asupra unor teorii istorice și economice contestate sau încă dezbătute în mediul academic, și nu pe date oficiale verificate independent de redacție. Previziunile legate de un eventual colaps economic în jurul anului 2032 rămân, potrivit sursei, o speculație personală a autorului, nu o concluzie știrilor economice consacrate.