Misterioasa „sferă de aur” din adâncul Pacificului, explicată de NOAA
structură aurie, în formă de sferă, descoperită în 2023 la aproape 3.250 de metri adâncime în Golful Alaska a fost identificată drept rămășița unei anemone marine uriașe, potrivit unui preprint publicat pe 21 aprilie pe platforma bioRxiv și unui comunicat al agenției americane NOAA, dat publicității o zi mai târziu.
Descoperirea din 2023
Obiectul a fost observat pe 30 august 2023, în timpul celei de-a șaptea scufundări a expediției Seascape Alaska 5, de către robotul submarin Deep Discoverer, operat de la bordul navei NOAA Okeanos Explorer. Echipa a găsit o formațiune aurie, cu o gaură în mijloc, prinsă de o stâncă. Potrivit NOAA, un membru al echipei de filmare l-a numit inițial „pălărie galbenă”, iar ipotezele inițiale ale cercetătorilor au variat de la un burete mort până la un coral sau o capsulă de ouă.
Coordonatorul expediției, Sam Candio, a declarat la momentul respectiv că obiectul era „de origine biologică”, însă echipa nu a putut oferi mai multe detalii înainte de analiza de laborator. Un eșantion, cu diametrul de puțin peste 10 centimetri, a fost prelevat cu un sistem de aspirație și trimis la Muzeul Național de Istorie Naturală al Smithsonian Institution și la Laboratorul Național de Sistematică al NOAA Fisheries, aflat în același muzeu.
Ce au găsit cercetătorii
Analizele de laborator au arătat că țesutul fibros și stratificat al obiectului conținea celule urzicătoare de tipul spirociste, specifice grupului Hexacorallia, din care fac parte anemonele marine și coralii pietroși. Potrivit NOAA, identificarea a fost realizată de cercetătoarea Abigail Reft din cadrul laboratorului.
Testele de tip „DNA barcoding” nu au oferit rezultate clare, probabil din cauza prezenței ADN-ului provenit de la alte organisme microscopice atașate specimenului. Secvențierea completă a genomului a confirmat însă că este vorba despre ADN animal, provenit în mare parte de la anemona uriașă de adânc Relicanthus daphneae. Potrivit comunicatului NOAA, genomul mitocondrial al acestui specimen și al unuia similar, colectat în 2021 de la bordul navei RV Falkor a Schmidt Ocean Institute, s-au dovedit aproape identice cu o referință cunoscută a speciei.
Zoologul Allen Collins, directorul laboratorului de sistematică, a declarat în comunicatul NOAA: „Lucrăm cu sute de eșantioane diferite și am bănuit că procesele noastre obișnuite vor lămuri misterul.”
Preprintul, semnat în prim-plan de cercetătorul Steven Auscavitch și avându-l pe Collins ca ultim autor, concluzionează că ambele specimene analizate reprezintă cuticule rămase după anemone. Autorii menționează, potrivit NOAA, și o cuticulă similară provenită de la un exemplar de Relicanthus daphneae colectat în Oceanul Austral, precum și fotografii cu structuri asemănătoare aflate sub anemone vii, inclusiv o imagine din 2016 realizată lângă Insulele Mariane.
Ce rămâne neclar
Cercetătorii nu au putut stabili ce s-a întâmplat cu animalul care a lăsat în urmă această structură. Potrivit NOAA, nu se știe dacă anemona a murit sau dacă pur și simplu s-a mutat în altă parte, lăsând în urmă cuticula găsită de robotul submarin. Specimenul este în prezent catalogat sub codul USNM_IZ_1699903 în colecția de zoologie a nevertebratelor a Institutului Smithsonian.