Naval Group prezintă conceptele SCX-26 și Seaquest M la Euronaval

ompania franceză Naval Group a publicat materiale video despre trei proiecte navale aflate în stadii diferite de dezvoltare: fregata FDI, deja operațională sau în curs de livrare, conceptul de distrugător viitor SCX-26, prezentat la Euronaval 2026, și nava fără echipaj Seaquest M. Potrivit producătorului, toate trei integrează lecții desprinse din conflictele recente din Marea Roșie și Ucraina, în special legate de atacurile masive cu drone și rachete.

FDI, gândită pentru o rezervă mai mare de interceptori

Fregata FDI (Frégate de Défense et d’Intervention) a fost proiectată pentru a lupta simultan împotriva amenințărilor aeriene, navale și submarine. Deși are un deplasament mai mic decât clasa FREMM, nava este, potrivit Naval Group, la fel de bine înarmată și beneficiază de o digitalizare superioară.

Materialele publicate de companie sugerează posibilitatea alungirii corpului navei pentru a obține spațiu suplimentar, care ar putea fi folosit pentru mai multe celule de lansare verticală, lansatoare suplimentare de rachete navă-navă sau containere pentru drone de cercetare și atac. Ideea pleacă de la constatarea, confirmată de operațiunile din Marea Roșie, că numărul de interceptori disponibili la bord contează la fel de mult ca performanțele lor individuale.

SCX-26: un concept de distrugător cu arhitectură dublă

SCX-26 este, deocamdată, doar un concept prezentat de Naval Group la Euronaval 2026, fără ca nava să existe în prezent. Potrivit specificațiilor publicate de companie, nava ar urma să aibă circa 170 de metri lungime, un deplasament estimat între 8.000 și 10.000 de tone, viteză maximă de aproximativ 30 de noduri și o autonomie de peste 8.000 de mile marine.

Element distinctiv al conceptului este arhitectura cu două suprastructuri separate de o zonă modulară centrală, numită „flex zone”, destinată integrării ulterioare a unor echipamente și capacități neconfirmate încă. Potrivit Naval Group, separarea celor două centre de senzori și management al luptei ar reduce riscul ca o singură lovitură să scoată din funcțiune întreaga navă. O arhitectură similară, cu două suprastructuri distincte, există la crucișătoarele americane de clasă Ticonderoga.

Conceptul prevede peste 100 de celule de lansare verticală, o cală multi-misiune pentru lansarea și recuperarea dronelor aeriene, navale și submarine, un radar UHF pentru apărare antibalistică, sisteme de război electronic, arme laser și posibilitatea integrării unui tun electromagnetic de tip railgun. Toate acestea rămân, la acest stadiu, elemente de concept, nu echipamente confirmate pentru o navă în construcție.

Seaquest M, nava fără echipaj gândită ca „loyal wingman”

Naval Group a prezentat la același eveniment și Seaquest M, o navă de suprafață fără echipaj de aproximativ 37 de metri lungime. Potrivit companiei, platforma derivă dintr-un proiect civil, alegere menită să reducă costurile de producție și să permită construcția în mai multe șantiere.

Nava folosește un sistem de luptă containerizat, care ar permite schimbarea rapidă a încărcăturii utile în funcție de misiune — supraveghere, război electronic, operații antidronă sau recunoaștere. Randările publicate de constructor arată integrarea lansatorului antidronă Rampart, aceeași soluție prezentă și în variantele FDI, precum și a modulului de senzori PSIM, deja folosit în programele Gowind și FDI.

Potrivit producătorului, Seaquest M ar putea opera autonom până la zece zile, folosind sistemul de management al misiunii Steeris, capabil, susține compania, să primească obiective generale și să gestioneze singur execuția acestora. Naval News a citat oficiali francezi potrivit cărora planificarea pe termen mediu și lung a marinei franceze include drone navale armate, deși în prezent accentul cade pe testarea autonomiei și a rezistenței structurale.

Comparație cu conceptul britanic Atlantic Bastion

Proiectele franceze sunt analizate, în materialul original, în paralel cu Atlantic Bastion, un concept strategic britanic destinat protejării rutelor maritime din Atlanticul de Nord, inclusiv prin descurajarea submarinelor rusești care operează dinspre Peninsula Kola. Nicio platformă din acest concept — CCV, Type 92, Type 94, Type 91 sau Type 93 — nu există încă; toate rămân, potrivit surselor citate, la stadiul de proiect.

Diferența principală, potrivit autorului materialului original, ar fi că francezii păstrează în centrul arhitecturii o navă mare și puternic înarmată (SCX-26), în jurul căreia ar urma să graviteze drone precum Seaquest M, în timp ce britanicii mizează pe o distribuire mai accentuată a senzorilor și armamentului către platforme autonome. „Diferențele țin mai degrabă de arhitectura aleasă pentru atingerea acestui obiectiv decât de obiectivul în sine”, se arată în analiza citată.

Atât proiectele franceze, cât și cele britanice rămân, la acest moment, concepte sau platforme aflate în diverse stadii de testare, fără confirmarea oficială a intrării în producție de serie.