
Hormuz în flăcări: tancuri petroliere lovite, asigurări explodează

n tanker cu gaz lichefiat abandonat în larg, echipaje evacuate în grabă, explozii raportate la bord — iar prețul de a trece prin Strâmtoarea Hormuz a ajuns, pentru o singură navă, la zeci de milioane de dolari. Este imaginea care se conturează din relatările ultimelor zile despre o escaladare a atacurilor asupra navelor petroliere din zona strategică dintre Golful Persic și Oceanul Indian.
Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) au anunțat că trei tancuri petroliere au luat foc după ce ar fi ignorat avertismentele forțelor navale iraniene, navigând în zone restricționate cu sistemele de poziționare oprite. Potrivit unui comunicat al IRGC, citat de agenția de presă IRIB, trecerea prin strâmtoare trebuie coordonată cu autoritățile iraniene.
Ce spune versiunea oficială
Teheranul a avertizat în repetate rânduri navele să evite ceea ce numește „rutele americane”, amenințând cu atacuri directe. Potrivit relatărilor, ritmul atacurilor s-a intensificat vizibil în a doua jumătate a lunii, după un val anterior de incidente înregistrat la jumătatea lunii octombrie. Agenția iraniană Fars News a susținut că trei „tancuri ofensatoare” au luat foc, cel puțin unul dintre ele după ce ar fi lovit o mină navală.
Comandamentul Central al Statelor Unite (CENTCOM) nu a comentat public seria de atacuri zilnice, potrivit publicației de specialitate The Maritime Executive.
Cazul tankerului Tara Gas
Unul dintre incidentele cele mai grave a vizat Tara Gas, un tanker de gaz petrolier lichefiat aflat sub pavilion Panama, potrivit autorităților indiene și agenției Reuters — deși baze de date maritime îl listează cu proprietar din Insulele Marshall și administrare din Emiratele Arabe Unite, iar Centrul de Securitate Maritimă al Omanului l-a descris ca aflat sub pavilion Comore. Nava a fost lovită de două ori în două zile în timp ce traversa strâmtoarea, iar echipajul a fost nevoit să abandoneze nava în largul Peninsulei Musandam, din Oman.
Centrul de Securitate Maritimă al Omanului a anunțat evacuarea a 24 de membri ai echipajului, cu sprijinul Marinei Regale a Omanului și al Poliției de Coastă. Ministerul de Externe al Indiei, ale cărei naționale alcătuiau cea mai mare parte a echipajului, a precizat că 21 de persoane au ajuns la țărm în orașul Khasab, două au fost internate în spital, iar una rămâne dispărută.
„Incidentele continue de atacuri asupra transportului naval din regiune sunt profund îngrijorătoare și reprezintă o amenințare serioasă pentru siguranța marinarilor civili”, a transmis ministerul indian de externe.
Potrivit publicației The Maritime Executive, prima lovitură ar fi fost provocată de o dronă a IRGC și a afectat camera motoarelor navei, la aproximativ șapte mile marine nord de Khasab, în apele teritoriale ale Omanului. După a doua lovitură, echipajul nu a mai putut controla incendiul, iar la bord au fost semnalate explozii succesive.
Piesa care nu se leagă
Tankerul nu mai raportase public poziția sa de săptămâni întregi — ultima semnalare, potrivit datelor de urmărire MarineTraffic, datează din 26 septembrie, în largul coastei Omanului. Marina iraniană a catalogat, luni, drept „încălcări” navele care își opresc sistemele de urmărire și intră în zona restricționată pe care o revendică la est de strâmtoare.
Tara Gas se număra printre cinci tancuri raportate ca fiind lovite în zona Hormuz într-o singură zi, chiar în ziua în care Statele Unite au lovit insula iraniană Qeshm — la câteva zile după ce Garda Revoluționară declarase strâmtoarea „închisă”.
Costul ascuns: asigurările maritime
Dincolo de atacurile propriu-zise, criza are un efect financiar greu de ignorat. Potrivit unei declarații atribuite conducerii Marinei Statelor Unite și distribuite pe rețelele sociale, costul asigurării pentru o singură traversare a Strâmtorii Hormuz ar fi urcat de la aproximativ 54.000 de dolari la 64 de milioane de dolari într-un singur an, pentru un tanker individual.
Deși o parte tot mai mare din petrolul scos din Golful Persic ajunge la destinație prin misiuni navale americane de escortă și prin transferuri „în regim obscur” între nave, acest mecanism are, potrivit relatărilor citate, un preț din ce în ce mai ridicat — iar desfășurările navale americane în zonă sunt, la rândul lor, tot mai extinse în timp.
Ce rămâne neexplicat
Rămân întrebări fără răspuns ferm: câte dintre aceste incidente sunt atacuri directe, câte sunt mine navale lăsate în cale și cât de sigure sunt identificările pavilioanelor și proprietarilor navelor, date care diferă de la o sursă la alta. De asemenea, tăcerea oficială a Comandamentului Central american cu privire la atacurile zilnice lasă loc de întrebări despre amploarea reală a crizei din strâmtoare. Judecă singur ce înseamnă, pentru comerțul mondial cu petrol, o rută strategică devenită, zi de zi, tot mai scumpă și tot mai riscantă.