Cursa ascunsă pentru uraniul care ar putea alimenta viitorul
economie libera

Cursa ascunsă pentru uraniul care ar putea alimenta viitorul

T
⏱ 5 min de citit

e-ai întrebat vreodată cine va avea, peste câțiva ani, combustibilul necesar pentru noua generație de reactoare nucleare mici? Răspunsul pare să fie: cine ajunge primul la coadă. Și, potrivit unor documente publicate chiar de companiile implicate, coada aceasta s-a umplut brusc în ultimele luni, iar banii din spatele ei vin, parțial, dintr-o direcție neașteptată — gigantul tehnologic Meta.

Pe 12 noiembrie, compania Oklo a anunțat că a semnat contracte ferme, pe mai mulți ani, cu Centrus Energy pentru uraniu îmbogățit la nivel înalt (HALEU), combustibilul necesar reactoarelor sale „Aurora” planificate în statul american Ohio. Contractul formalizează o înțelegere preliminară anunțată încă din iunie.

Ce spune versiunea oficială

Potrivit comunicatelor publice, acordul acoperă combustibil pentru „până la cinci centrale Aurora”, prima fază a unui proiect de 1,2 gigawați în comitatul Pike, Ohio. Livrările ar urma să înceapă în 2029, din uzina Centrus de la Piketon. Oklo plătește în avans pentru combustibil — bani care, susține compania, ajută la finanțarea extinderii fabricii. Iar plata în avans pe care Meta a făcut-o pentru energie viitoare, semnalată încă din ianuarie, este cea care, indirect, susține acest lanț financiar.

Oklo nu este singura companie care s-a grăbit să-și asigure combustibilul. De la începutul lui august, Centrus a mai semnat trei contracte ferme pentru aceeași producție viitoare, toate cu plăți în avans: X-energy (6 august), Radiant (9 septembrie) și Antares (17 septembrie). La acestea se adaugă un memorandum mai vechi, din 2023, cu TerraPower, pentru reactorul Natrium, cu livrare planificată în 2030.

Piesa care nu se leagă

Aici apare prima întrebare incomodă: cine, exact, va primi combustibilul și când? Astăzi, Centrus produce HALEU printr-o singură linie demonstrativă de 16 centrifuge, care a livrat anual circa 900 de kilograme pentru Departamentul american al Energiei. Următoarea linie completă de centrifuge noi este „așteptată să intre în funcțiune în 2029”, iar scenariul de bază al companiei vizează o capacitate de 12 tone metrice de HALEU pe an.“`

Dar dacă aduni doar sarcinile inițiale promise clienților — 5 tone pentru un singur reactor Aurora, 1,5 tone per Xe-100, o tonă pentru Antares și aproximativ 15 tone pentru Natrium — ajungi la 22,5 tone. Asta înseamnă aproape doi ani întregi din capacitatea maximă planificată, și calculul ia în considerare un singur Aurora și un singur Xe-100, în condițiile în care contractul Oklo acoperă până la cinci unități, iar o altă companie, Dow, are patru reactoare Xe-100 doar la o singură centrală. Volumul cerut de Radiant nici măcar nu este făcut public. Nici Departamentul Energiei nu apare pe lista clienților din prezentările companiei, deși acesta are dreptul la o tonă până în martie 2032, printr-un contract de 900 de milioane de dolari.

Ce cred susținătorii și ce răspund scepticii

Pe fondul acestor cifre care nu par să se adune, observatorii industriei se întreabă dacă Centrus chiar poate onora toate angajamentele la timp. Întrebat direct dacă firma intenționează să devanseze calendarul de producție, directorul executiv Amir Vexler a răspuns, potrivit unei conferințe cu investitorii, că „nu există nicio schimbare în ceea ce privește ritmul planificat de extindere a capacității”.

Cu alte cuvinte: compania spune că deja merge cât de repede poate. Unii analiști speră ca un parteneriat recent al Centrus cu o firmă de tehnologie să accelereze lucrurile. Întrebat de un analist de la o bancă de investiții cui îi va fi livrat combustibilul produs acum — Oklo, X-energy, Radiant, Antares sau altcuiva — Vexler a oferit un răspuns vag: „va fi livrat pieței comerciale”.

Backlogul contingent al companiei — vânzările legate de noua capacitate de la Piketon — a urcat de la 3 miliarde de dolari la începutul lunii august la 5,4 miliarde de dolari până la finalul lunii septembrie. O creștere rapidă, care arată cât de mare este cererea, dar nu lămurește cine va fi servit primul.

Ce rămâne neexplicat

Lucrurile se complică și mai mult dacă adaugi obligațiile vechi ale companiei. Piketon trebuie să producă nu doar combustibil îmbogățit pentru noile reactoare, ci și uraniu slab îmbogățit (LEU) pentru clienții tradiționali, utilitățile din întreaga lume. Contractele de aprovizionare cu uraniu rusesc și francez, care acoperă în prezent cea mai mare parte a afacerii LEU a companiei, expiră la finalul lui 2027, respectiv 2030.

Așadar rămâne întrebarea pe care niciun comunicat oficial nu o lămurește complet: cum va împărți o singură fabrică, în construcție, suficient combustibil pentru o listă de clienți tot mai lungă, finanțată parțial din banii uneia dintre cele mai mari companii tehnologice din lume? Deocamdată, singura veste bună pentru Centrus este că și reactoarele întârzie — Oklo tocmai și-a extins fereastra de pornire a primului Aurora la 2028-2029, de la un termen ferm de 2028. O criză de combustibil e mai ușor de gestionat atunci când nici reactoarele nu sunt gata la timp.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network