
Enigma preațurilor RAM: judecătoarea vede „șoimi în formație”

maginează-ți trei rivali care, fără să vorbească vreodată public unii cu alții, iau exact aceleași decizii, în aceeași ordine, la câteva săptămâni distanță, ani la rând. Coincidență de piață sau ceva mai mult? Aceasta este întrebarea pe care o pune acum, oficial, un tribunal federal din California, după ce a respins cererea Samsung, SK Hynix și Micron de a bloca un proces care îi acuză de înțelegere secretă pentru umflarea prețurilor la memoria DRAM.
Potrivit unui ordin emis pe 14 noiembrie de judecătoarea Noël Wise, de la Curtea Districtuală pentru Districtul de Nord al Californiei, procesul „Garciaguirre împotriva Samsung Electronics” poate continua. Cele trei companii, care împreună controlează peste 91% din veniturile globale din DRAM, sunt acuzate că ar fi restricționat în mod coordonat producția de memorie convențională, provocând o creștere de preț estimată de reclamanți la 697% în ultimii trei ani. Important: este vorba despre acuzații în faza incipientă a unui proces civil, nu despre o vinovăție stabilită.
Ce spune versiunea oficială
Cele trei companii au susținut în instanță că nu există nicio conspirație, ci doar comportament firesc de piață oligopolistă: fiecare producător și-a redus independent producția, a mutat capacitatea spre memoria de mare viteză folosită în inteligența artificială (HBM) și a renunțat la standardul mai vechi DDR4, pentru că toate cele trei companii se confruntă cu aceleași presiuni economice. Apărarea lor s-a bazat pe un precedent: un proces aproape identic, privind o creștere de preț din 2016-2018, fusese respins definitiv în 2022 de Curtea de Apel a Circuitului al Nouălea, tocmai pe motiv că trei rivali care reduc producția simultan pot fi doar un oligopol obișnuit, fără înțelegere secretă.
Piesa care nu se leagă
Judecătoarea Wise a considerat însă că acest nou caz nu este o reluare a celui vechi. Potrivit ordinului instanței, comportamentul descris de reclamanți seamănă mai degrabă cu „șoimi care zboară în formație” — o imagine pe care chiar ea a folosit-o în ședință, subliniind că acest tip de comportament nu este, în mod normal, specific acestor păsări. Cu alte cuvinte: a-ți urmări concurentul e legal, dar a te mișca în sincron cu el timp de trei ani, în timp ce prețurile cresc de opt ori, cere o explicație.
Documentul instanței enumeră mai mulți „factori suplimentari” care, spun reclamanții, nu pot fi explicați doar prin cererea crescută generată de inteligența artificială: niciuna dintre cele trei companii nu și-ar fi extins semnificativ capacitatea de producție deși prețurile ofereau, teoretic, un stimulent uriaș pentru asta; toate trei ar fi semnat contracte pe termen lung doar pentru memoria destinată inteligenței artificiale, refuzând astfel de contracte cumpărătorilor obișnuiți; toate trei ar fi anunțat, în același trimestru din 2025, retragerea memoriei DDR4 de pe piață; iar în ianuarie 2026, toate trei ar fi introdus întrebări de verificare a clienților aproape identice. Tocmai acest ultim detaliu pare să fi cântărit cel mai mult în decizia judecătoarei, care a scris că aceste alegații „susțin puternic o inferență plauzibilă de conspirație”.
Ce cred susținătorii teoriei
Avocații reclamanților argumentează că firmele mai mici din industrie ar fi redus producția primele, iar liderul de piață ar fi urmat abia după două luni, „inversând ani de practică obișnuită”. Potrivit lor, pierderea de profit prin neextinderea capacității ar fi de ordinul sutelor de milioane, poate chiar miliarde de dolari pe an — o sumă pe care, susțin ei, nicio companie raațională nu ar accepta-o fără garanția că rivalii vor face la fel. Mai mult, cele trei companii fuseseră deja implicate, între 1998 și 2002, într-un cartel dovedit al DRAM, pentru care Samsung a plătit o amendă de 300 de milioane de dolari, iar SK Hynix 185 de milioane; Micron a scăpat nepedepsită pentru că a denunțat înțelegerea.
Ce răspund scepticii
Judecătoarea însăși nu a acceptat toate argumentele reclamanților: a înlăturat alegațiile privind memoria DDR3 (Micron a continuat să o producă), nu a dat greutate comentariilor din conferințele cu investitorii și a considerat structura de oligopol, prin ea însăși, un factor neutru. De asemenea, mutarea spre memoria HBM nu dovedește nimic singură, pentru că acel segment era pur și simplu mai profitabil. Micron susține că a semnat 16 contracte pe termen lung cu clienți obișnuiți și a început construcția unei fabrici noi în Hiroshima, argumente care contrazic parțial tabloul conturat de reclamanți. Analiștii financiari de la Goldman Sachs, citați în presa de specialitate, estimează că o extindere semnificativă a capacității de producție ar fi oricum greu de realizat înainte de 2028, din motive pur tehnice — fabricile de cipuri nu se construiesc peste noapte.
Ce rămâne neexplicat
Decizia instanței nu stabilește vinovăție. Ea deschide doar ușa către etapa de „discovery” — companiile trebuie să răspundă formal până pe 7 decembrie, iar apoi să predea documente interne, corespondență și jurnale de discuții. Prima conferință de management a procesului e programată pentru 12 ianuarie 2027. Dacă precedentul din 2020-2022 a arătat ceva, e că astfel de procese se pot prăbuși la apel, chiar și după ce au trecut de faza inițială. Rămâne întrebarea pe care niciun document public nu a lămurit-o încă: de ce, într-o perioadă în care prețurile ofereau un stimulent uriaș pentru a produce mai mult, niciuna dintre cele trei companii care domină aproape în totalitate piața mondială nu a făcut-o? Răspunsul, dacă există, s-ar putea ascunde în e-mailurile și chat-urile interne pe care avocații abia urmează să le ceară. Până atunci, fiecare cititor poate trage singur concluzia.