
Băncile americane, acuzate că filtrează clienții după ideologie

e-ai întrebat vreodată dacă banca ta ar putea decide, în tăcere, cui îi dă voie să aibă un cont și cui nu, nu pe baza riscului financiar, ci a convingerilor sau a domeniului în care activează? O organizație americană de consumatori susține că tocmai asta se întâmplă în culise la unele dintre cele mai mari bănci din lume.
Potrivit unei scrisori trimise către Comptroller of the Currency (OCC), autoritatea federală care supraveghează băncile naționale din Statele Unite, gruparea Consumers’ Research cere o anchetă oficială asupra JPMorgan Chase, Citigroup, Bank of America și Morgan Stanley. Acuzația: politicile lor interne legate de mediu ar continua să influențeze cine primește acces la servicii financiare, chiar după ce băncile și-au retras public angajamentele climatice.
Ce spune versiunea oficială
Oficial, povestea e simplă: cele patru bănci au părăsit, până la începutul anului 2025, o alianță climatică susținută de Organizația Națiunilor Unite, semn că au renunțat la angajamentele de tip net-zero care stârniseră critici din partea taberei conservatoare. Mesajul transmis pieței a fost acela al unei retrageri complete din activismul climatic corporatist.
Piesa care nu se leagă
Numai că, potrivit Consumers’ Research, retragerea din alianță nu ar fi însemnat și dispariția politicilor interne care ar fi continuat să restricționeze accesul la finanțare pentru anumite sectoare, precum producătorii de petrol și gaze, companiile din industria cărbunelui sau fabricanții de armament. Dacă angajamentele publice au fost abandonate, de ce ar mai persista, în regulamentele interne, aceleași criterii care limitează accesul unor afaceri legale la servicii bancare de bază?
Întrebarea capătă greutate pe fondul unei investigații derulate chiar de OCC, care ar fi identificat la nouă bănci mari politici ce ar putea favoriza discriminarea clienților în funcție de convingeri politice, afiliere religioasă sau tipul de activitate economică.
Ce cred susținătorii teoriei
Will Hild, directorul executiv al Consumers’ Research, nu ocolește cuvintele tari. El acuză sistemul bancar de „weaponizare flagrantă”, afirmând că băncile și-ar fi folosit influența uriașă pentru a sancționa, prin blocarea accesului la conturi, linii de credit și servicii financiare esențiale, persoane și companii aflate pe o anumită poziție politică sau religioasă.
„Această practică de a bloca accesul la conturi bancare, linii de credit și servicii financiare esențiale a reprezentat o weaponizare flagrantă din partea industriei bancare”, a declarat Hild, citat de presa americană.
Potrivit susținătorilor acestei teorii, scrisoarea către OCC ar putea obliga autoritatea să continue presiunea asupra marilor bănci pentru a renunța definitiv la ceea ce ei numesc practici de „debanking” motivate ideologic.
Ce răspund scepticii
Scepticii ar putea observa că simpla retragere dintr-o alianță internațională climatică nu echivalează automat cu renunțarea la politici interne de gestionare a riscului, iar băncile pot invoca motive legate de expunerea financiară la sectoare volatile, nu neapărat convingeri ideologice. Rămâne de văzut dacă investigația OCC va distinge clar între o decizie de management al riscului și o discriminare bazată pe opinii sau activitate economică.
Chiar șeful OCC, Comptroller Gould, a recunoscut public limitele eforturilor băncilor de până acum. „În ciuda anumitor eforturi ale celor mai mari bănci de a limita aceste practici, nu sunt convins că vor fi suficiente”, a declarat acesta, anunțând că autoritatea va evalua schimbări suplimentare ale cadrului de reglementare pentru a reduce riscul repetării unor astfel de practici.
Ce rămâne neexplicat
Nu se știe încă, din informațiile disponibile public, în ce măsură politicile interne ale celor patru bănci mai reflectă efectiv criteriile climatice abandonate oficial, nici dacă vreo decizie concretă de blocare a unui cont a fost motivată exclusiv ideologic sau religios. Ancheta cerută de Consumers’ Research abia urmează să stabilească dacă acuzațiile se confirmă sau dacă explicația ține, până la urmă, de gestionarea prudențială a riscului. Până atunci, întrebarea rămâne deschisă: cine decide, de fapt, cine are acces la bani și pe ce criterii?