
20 noiembrie: Înainteprăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică

alendarul ortodox de 20 noiembrie deschide o perioadă de pregătire sufletească: este singura zi de înainteprăznuire a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoare care va fi celebrată pe 21 noiembrie. Totodată, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul.
Cântările acestei zile o laudă pe Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria, pentru gestul ei de credință: după ce a născut-o pe Maria la bătrânețe, ca răspuns la rugăciunile ei stăruitoare, Ana și-a dus fiica la Templul din Ierusalim, împlinindu-și astfel făgăduința făcută lui Dumnezeu. Troparul zilei surprinde această bucurie dinainte de sărbătoare: „Bucurie mai dinainte ne dăruiește astăzi Sfânta Ana, odrăslind Rod ce alungă întristarea, pe Singura pururea Fecioară”.
Viața Sfântului Grigorie Decapolitul
Sfântul Grigorie s-a născut în Irinopole, una dintre cele zece cetăți ale Decapolei din Isauria, în sud-estul Asiei Mici, într-o vreme tulbure pentru credința ortodoxă, marcată de lupta împotriva cinstirii icoanelor, sub domnia împăratului Leon Armeanul. Crescut de părinți credincioși, tânărul Grigorie s-a arătat încă din fragedă vârstă atras de cele sfinte, în loc să urmeze calea obișnuită spre căsătorie pe care i-o pregătiseră părinții.
A ales viața monahală, intrând într-o mănăstire condusă de unchiul său, Sfântul Simeon Mărturisitorul, unde a petrecut paisprezece ani de nevoință duhovnicească. După această perioadă de formare, a pornit într-o călătorie misionară îndelungată și plină de primejdii, prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, până la Roma, apoi în Siracuza Siciliei și la Tesalonic, unde a primit darul preoției. Pretutindeni, se spune că a adus mulți eretici înapoi la dreapta credință și a săvârșit minuni.
Ajuns la muntele Olimp, s-a îmbolnăvit și, simțind că i se apropie sfârșitul, a plecat spre Constantinopol, unde unchiul său Simeon era închis pentru apărarea icoanelor. S-a săvârșit din viață cu pace în anul 842.
Moaștele păstrate la Mănăstirea Bistrița
Potrivit tradiției, trupul Sfântului Grigorie nu a cunoscut stricăciunea, rămânând izvor de vindecări pentru cei care îl cinsteau. În anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, ctitorul care a rezidit din temelie Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, a adus cu mare cheltuială moaștele sfântului și le-a așezat acolo, unde se găsesc și astăzi, considerate făcătoare de minuni atât pentru suferințele trupești, cât și pentru cele sufletești ale credincioșilor care vin cu încredere.
Racla de argint în care sunt păstrate aceste moaște a fost dăruită în 1656 de domnitorul Constantin Șerban, semn al legăturii statornice dintre credința populară și locurile sfinte ale țării.