15 noiembrie: Sfântul Paisie de la Neamț, ctitorul monahismului românesc
adevăruri ascunse

15 noiembrie: Sfântul Paisie de la Neamț, ctitorul monahismului românesc

P
⏱ 3 min de citit

e 15 noiembrie, Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Sfântul Paisie de la Neamț, una dintre figurile cele mai importante ale vieții monahale din spațiul românesc al secolului al XVIII-lea. Cunoscut și sub numele de Paisie Velicicovski, s-a născut la 21 decembrie 1722, în familia protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru.

Drumul său spre călugărie a trecut prin mai multe mânăstiri: Liubetk, Medvedovschi și, apoi, Lavra Pecerska din Kiev, unde a devenit rasofor. Nemulțumit de ceea ce găsea în aceste locuri, a plecat, împreună cu prietenul său Alexie, spre Țările Române, în căutarea unei vieți duhovnicești mai apropiate de idealul pe care îl purta în suflet.

Anii de formare în Țara Românească

Ajuns aici, Paisie a viețuit în schiturile Dălhăuți, Trăisteni, Poiana Mărului și Cârnu, unde i-a cunoscut pe schimonahii Vasile de la Poiana Mărului și Onufrie de la Cârnu, alături de alți părinți cu viață aleasă. Aceste întâlniri i-au adâncit înțelegerea despre rugăciune și viață monahală, pregătindu-l pentru etapa următoare a vieții sale.

A ajuns apoi la Sfântul Munte Athos, unde a fost tuns în monahism și unde a petrecut 17 ani de nevoință. A părăsit Athosul în 1763 și s-a îndreptat, prin schitul Vărzărești din Buzău, spre Moldova.

Starețul de la Dragomirna, Secu și Neamț

A fost numit stareț la Mânăstirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca, unde a viețuit între 1763 și 1775. Ocupația austriacă l-a determinat să se retragă, împreună cu întreaga obște, la Mânăstirea Secu. Voievodul Constantin Moruzzi i-a dăruit mai apoi Mânăstirea Neamț, unde s-a mutat, lăsând la Secu pe duhovnicul Ilarion.

Sub îndrumarea sa, obștea de la Neamț a ajuns la 700 de viețuitori — moldoveni, munteni, transilvăneni, ruși, ucraineni, bieloruși, greci, bulgari, sârbi și chiar foști necreștini trecuți la Ortodoxie. Această diversitate arată amploarea influenței sale duhovnicești în întreaga regiune.

În 1791, arhiepiscopul Ambrosie Serebrenikov l-a hirotesit arhimandrit. Paisie a trecut la cele veșnice la 15 noiembrie 1794 și a fost îngropat în biserica mare a Mânăstirii Neamț.

Canonizarea și prăznuirea de astăzi

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat în 1988. Patru ani mai târziu, pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului Cuviosului Paisie de la Neamț și în biserica noastră, el fiind pomenit de atunci, în fiecare an, la 15 noiembrie.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network