Tăcerea lui Bolojan: cine are interes ca premierul să nu vorbească?

n premier care refuză sistematic să răspundă presei nu este doar o chestiune de proastă creștere politică — este, în contextul actual, un simptom al unei crize instituționale mult mai adânci pe care puțini îndrăznesc să o numească. Ilie Bolojan, aflat de luni bune într-o poziție instituțională fragilă, continuă totuși să se agațe de butoanele puterii, evitând orice contact real cu jurnaliștii care încearcă să-i pună întrebări incomode.

Potrivit sesizării publicate, Bolojan le dă sistematic cu tifla jurnaliștilor. Refuză, pur și simplu, să răspundă la întrebările lor. Iar tratamentul nu se oprește la presă: aceeași atitudine de ignorare o primesc și cetățenii de rând care încearcă, în zadar, să îi smulgă o declarație publică.

Un premier interimar care se comportă ca unul cu mandat plin

Ce nu se menționează suficient de apăsat în relatările curente este statutul real al lui Bolojan: guvernul său a fost demis printr-o moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, cu 281 de voturi pentru, iar de atunci el conduce doar un executiv interimar, cu atribuții limitate strict la administrarea curentă. Cronologia ridică întrebări legitime — cum poate un premier fără legitimitate parlamentară deplină să se comporte, în relația cu presa și cu cetățenii, ca și cum ar deține un mandat necontestat?

Contextul mai larg nu ajută la liniștirea suspiciunilor: România se apropie de termenul critic de 31 august pentru jaloanele PNRR, iar un guvern blocat în interimat, fără premier nou învestit, nu poate adopta reformele așteptate de Bruxelles. Cine beneficiază de o asemenea stare de fapt, în care deciziile importante rămân suspendate, iar responsabilul politic evită orice explicație publică? Coincidență sau nu, tăcerea instituțională vine exact în perioada în care presiunea pentru clarificări ar trebui să fie maximă.

Refuzul dialogului — strategie sau simplă lipsă de respect?

Nu avem, desigur, dovezi ale unei strategii orchestrate — ceea ce se poate documenta este comportamentul repetat: evitarea sistematică a întrebărilor, atât din partea jurnaliștilor, cât și din partea cetățenilor. Rămâne de văzut dacă această atitudine este doar stilul personal al unui om aflat sub presiune, sau parte dintr-un tipar mai amplu de opacitate instituțională pe care criza guvernamentală prelungită din 2026 l-a scos la suprafață.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)