Războiul din Ucraina: cine profită de fapt, Moscova sau Beijing?

eea ce presa occidentală prezintă drept „Războiul lui Putin” ar putea fi, de fapt, un război construit și susținut de altcineva — iar cronologia întâlnirilor Xi-Putin din ultimii ani ridică întrebări pe care puțini analiști occidentali le pun public. Un editorial semnat de Karen Siegemund și Bradley A. Thayer, publicat via American Greatness și reluat de ZeroHedge, susține că adevăratul beneficiar al conflictului ruso-ucrainean nu este Rusia, ci Partidul Comunist Chinez (PCC), condus de Xi Jinping.

Autorii argumentează că „Al Treilea Război Mondial” a început, dar nu odată cu invazia din 2022, ci mult mai devreme — cu ascensiunea PCC la putere în 1949 și, mai recent, cu declarația din mai 2019 a lui Xi Jinping privind un „Război al Poporului” împotriva Statelor Unite. Potrivit textului, apariția pandemiei COVID-19 la scurt timp după acea declarație nu ar fi întâmplătoare — o coincidență pe care rapoartele oficiale ale vremii au tratat-o superficial. Editorialul acuză PCC de minciuni privind originea virusului, de refuzul de a coopera cu comunitatea internațională și de folosirea directorului general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, ca „complice voluntar”.

Textul mai listează, ca fronturi ale acestui presupus război extins: interferența electorală chinezească în alegerile americane din 2020 (menționată explicit de președintele Trump), politica de frontiere deschise a administrației Biden — care ar fi permis intrarea în SUA a sute de mii de bărbați chinezi de vârstă militară —, războiul chimic al fentanilului, cumpărarea de politicieni și jurnaliști occidentali ca „agenți de influență”, precum și TikTok.

Xi, marele regizor din umbră?

Potrivit autorilor, Vladimir Putin nu ar fi decât un „jucător secundar” în acest tablou — cel care a primit, chipurile, undă verde de la Xi Jinping într-o întâlnire din februarie 2022, chiar înainte de invazia Ucrainei. De atunci, cei doi lideri s-ar fi întâlnit de peste 11 ori, cea mai recentă întâlnire menționată fiind la Bishkek. Cine beneficiază de fapt de prelungirea războiului? Editorialul e tranșant: Republica Populară Chineză.

Argumentele aduse: (1) războiul ar „ocupa” atenția și resursele SUA, distrăgând-o de la pregătirile Beijingului pentru un eventual conflict legat de Taiwan, în timp ce stocurile americane de armament — Patriot, ATACMS, muniție de artilerie 155mm — sunt drenate de ajutorul pentru Ucraina și de conflictul din Iran; (2) războiul ar cimenta dependența lui Putin de Beijing, transformându-l, în termenii autorilor, într-un „idiot util” al lui Xi; (3) Putin ar funcționa ca paratrăsnet, atrăgând atenția lumii în timp ce presupusul genocid din Xinjiang și presiunile asupra Filipinelor rămân în umbră; (4) prin războiul din Ucraina, Xi și-ar fi asigurat flancul nordic, iar prin percepția statelor din Asia Centrală că Rusia e „partenerul junior” în relația sino-rusă, și-ar fi consolidat și flancul vestic.

Context extins: o inversare istorică de putere

Ce nu se menționează suficient în analizele mainstream este chiar observația centrală a editorialului: în timpul Războiului Rece, URSS domina relația cu China. Autorii susțin că astăzi rolurile s-ar fi inversat complet — iar acest lucru schimbă radical modul în care ar trebui citită orice mișcare militară sau diplomatică rusă din ultimii ani. Dacă teza e corectă, fiecare escaladare din Ucraina ar trebui privită nu izolat, ci ca piesă într-un joc strategic mai mare, jucat la Beijing, nu la Moscova.

Editorialul avertizează că, cu flancurile nordic și vestic „asigurate”, China ar avea mână liberă să-și intensifice presiunea pe flancurile sudic și estic — împotriva Indiei, Taiwanului, posibil Japoniei și, indirect, a Statelor Unite —, folosind atât instrumente diplomatice și economice, cât și rețele de influență precum Departamentul de Lucru al Frontului Unit, menit să submineze din interior guvernele țintă.

Autorii concluzionează că SUA și aliații trebuie să treacă de la „anticiparea agresiunii” la „recunoașterea certitudinii” unui conflict pe care îl numesc, provocator, „Al Treilea Război Mondial al lui Xi”. Este important de menționat că acest text reprezintă o opinie editorială publicată de American Greatness și distribuită de ZeroHedge, platformă care precizează explicit că publică „o varietate de perspective” și că textul nu reflectă neapărat poziția editorială proprie.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)