L478/2026: legea care taie părinții din decizie, la 16 ani

n proiect de lege depus în Senat, cu emitent USR, ar permite unui minor de 16 ani să apeleze singur, fără știrea sau încuviințarea părinților, la servicii de evaluare psihologică, consiliere și psihoterapie — și ceea ce se prezintă oficial ca protecție a adolescentului aflat în suferință psihică ascunde, de fapt, o redefinire tăcută a autorității părintești în România. Asociația Pro Vita București și Alianța Familiilor din România au solicitat Senatului respingerea proiectului L478/2026, printr-un comunicat de presă care ridică mai multe semne de întrebare decât rezolvă.

Cine beneficiază de o normă care transformă excepția — familia abuzivă sau cea care refuză nejustificat ajutorul — în regulă generală, valabilă pentru toate familiile, inclusiv pentru crizele obișnuite de adolescență? Cele două organizații nu contestă nevoia reală de sprijin psihologic pentru tineri, dar atrag atenția asupra unui mecanism legislativ care, sub pretextul urgenței, generalizează o excludere a părinților din procesul decizional privind propriul copil.

Argumentele din spatele contestației

Potrivit memoriului semnat de cele două organizații, proiectul USR este inadecvat în privința evaluării discernământului minorilor și insuficient în privința garanțiilor procedurale oferite. Mai mult, se arată că inițiativa ar submina autoritatea părintească, ar încălca dreptul la viața de familie și ar fi necorelată juridic cu dreptul comun și cu legea educației — o listă de vulnerabilități care ridică întrebarea: cum a ajuns un asemenea text în faza de comisii fără o corelare elementară cu legislația existentă?

Semnatarele reamintesc un principiu de bază, adesea trecut cu vederea în dezbaterile publice actuale: discernământul și capacitatea de exercițiu rămân limitate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, iar viața de familie este parte constitutivă a interesului superior al copilului. Orice măsură care exclude părinții, ca reprezentanți legali, din decizii esențiale privind copilul lor lovește direct în acest interes superior, cu excepția unor circumstanțe excepționale — circumstanțe care, în cadrul legal actual, sunt deja acoperite.

Ce nu se menționează în expunerea de motive

Conform Memoriului, legislația în vigoare acoperă deja intervenția statului în situații de urgență și de abuz asupra minorului. Nu există, prin urmare, un vid legislativ real care să justifice un regim general de confidențialitate absolută a intervențiilor terapeutice față de părinți — ceea ce ridică întrebarea centrală a acestui dosar: de ce se insistă pe o normă generală acolo unde mecanismele de excepție există deja?

Concluzia că discernământul la 16 ani nu poate fi prezumat global nu vine doar din partea celor două organizații civice, ci și din punctele de vedere transmise comisiilor Senatului de către Ministerul Justiției și Colegiul Medicilor din România — o convergență instituțională care, coincidență sau nu, contrazice frontal premisa proiectului.

Context mai larg: o bătălie care depășește un singur proiect de lege

Dezbaterea despre L478/2026 se înscrie într-un tipar mai amplu, vizibil în ultimii ani în mai multe state europene: presiunea tot mai mare pentru coborârea pragului de autonomie decizională a minorilor în chestiuni sensibile — sănătate mintală, identitate, tratamente medicale — adesea în paralel cu slăbirea rolului familiei ca instituție de reglare socială. Nu este o coincidență izolată faptul că astfel de inițiative apar simultan cu dezbateri similare în alte jurisdicții occidentale, iar cetățenii ar face bine să întrebe cine scrie de fapt aceste texte legislative și în numele cui.

Soluția de compromis propusă

În subsidiar, dacă Senatul nu respinge integral proiectul, cele două organizații cer o formă restrictivă: sprijinul de urgență limitat la cel mult două ședințe, informarea scrisă a părinților în cel mult șapte zile, excluderea expresă din procedură a examinării psihiatrice, a internării, a medicației și a intervențiilor asupra identității de gen. Terapia de durată ar trebui să rămână, în orice variantă, condiționată de încuviințarea reprezentantului legal — o solicitare minimală care, totuși, ridică întrebarea de ce nu a fost inclusă încă din forma inițială a proiectului.

Sursă: R3media (r3media.ro)