Isteria „AI-ul scăpat de sub control”: cine trage sforile?

eea ce ni se prezintă drept o îngrijorare spontană, organică, față de inteligența artificială „scăpată de sub control” ascunde, potrivit unei analize publicate de OffGuardian, un tipar de campanie construită și dirijată — nu un fenomen apărut de la sine în conștiința publică. Autorii articolului susțin că panica legată de AI capătă exact aceeași amploare febrilă, isterică, pe care am mai văzut-o o singură dată în ultimii ani: la nașterea narativei Covid.

Nimic din acest val de temeri, spun ei, nu pare organic. Totul ar fi, în proporție de 100%, cultivat și direcționat spre un scop precis. Iar scopul final al acestei programări sociale bazate pe frică ar fi, conform sursei, unul singur: noi reglementări.

Coincidență sau nu, tiparul descris seamănă izbitor cu mecanismul care a precedat marile restricții din perioada pandemiei — o amenințare abstractă, greu de verificat de omul obișnuit, amplificată constant în spațiul public, urmată apoi de cereri „urgente” pentru cadre legale noi. Cine beneficiază de un asemenea scenariu? Cel mai adesea, cei care ajung să scrie și să controleze exact acele reglementări.

Un tipar care nu e nou

Context extins: istoria ultimelor decenii arată că marile valuri de frică publică — de la terorism la pandemii, de la criza climatică la securitatea cibernetică — au fost urmate, aproape invariabil, de extinderea puterilor instituționale și de restrângerea unor libertăți individuale, prezentate mereu ca „măsuri temporare” devenite ulterior permanente. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale despre riscurile AI este cine finanțează exact studiile de impact citate în mass-media mainstream și ce interese comerciale au marile corporații tehnologice în a fi chiar ele cele care „reglementează” un domeniu pe care tot ele îl controlează.

Cronologia ridică întrebări: de ce isteria legată de AI a explodat exact în perioada în care marile companii din domeniu au nevoie de un cadru legal care să le consolideze poziția dominantă în fața concurenței mai mici sau a inițiativelor open-source? Articolul original nu oferă un răspuns definitiv, dar sugerează clar direcția în care ar trebui să privim: nu spre pericolul tehnologic în sine, ci spre cine are de câștigat din frica generalizată față de el.

Pentru cititorul român, obișnuit deja cu valuri similare de „urgențe” care s-au dovedit ulterior instrumentalizate politic sau comercial, paralela cu Covid nu este întâmplătoare — este, spun autorii, un manual repetat, doar cu altă etichetă pe cutie.

Sursă: OffGuardian (off-guardian.org)