Fuga procurorului Kravcenko: cine a aprobat trecerea frontierei?

n procuror general demisionar, cercetat pentru corupție, nu ajunge de obicei să treacă frontiera la ora 2:30 noaptea cu o mașină de serviciu decât dacă cineva de sus a semnat, tacit sau explicit, pentru asta — iar în cazul Ucrainei acel „cineva” pare să fie chiar biroul președintelui Volodimir Zelenski. Cronologia ridică semne de întrebare: procurorul Ruslan Kravcenko și-a depus demisia la 7 septembrie, pe fondul unei anchete privind protecția oferită unor centre de apel frauduloase, iar o săptămână mai târziu a părăsit țara folosind drept pretext o deplasare oficială în Lituania.

Potrivit surselor Ukrainska Pravda din cadrul organelor de drept, Kravcenko a trecut frontiera în noaptea de 13 spre 14 septembrie, cu un automobil de serviciu. Ce nu se menționează în comunicatele oficiale este ce s-a întâmplat imediat înainte: potrivit Centrului de Presă Comunitar (CPC), procurorul ar fi semnat ordonanța de punere sub acuzare a directorului Biroului Național Anticorupție (BNAU) chiar în schimbul posibilității de a părăsi Ucraina. Coincidență sau condiție de negociere? Sursele citate lasă loc de interpretare, dar succesiunea faptelor — acuzație emisă, apoi frontieră trecută — nu pare deloc întâmplătoare.

Înainte de a pleca, Kravcenko a înregistrat o declarație video în care acuza directorul BNAU și o persoană apropiată de conducerea Procuraturii Anticorupție Specializate (SAP) de infracțiuni. Practic, cel cercetat pentru corupție a lansat, în ultimele ore înainte de fugă, propriul dosar de acuzații împotriva anchetatorilor care îl vizau.

Perchezițiile care au precedat scandalul

La 4 septembrie, Ukrainska Pravda relata că BNAU și SAP efectuaseră percheziții la Kravcenko, la adjuncta sa Maria Vdovicenko și la șeful Administrației Regionale de Stat Odesa, Oleh Kiper. A doua zi, Procuratura Generală a confirmat percheziții „în spațiile de serviciu folosite de Kravcenko”. Tot atunci, anchetatorii l-au reținut pe Serghei Kropyva, adjunctul șefului Departamentului de Cooperare Internațională și Juridică al Procuraturii Generale.

BNAU și SAP au anunțat, tot pe 5 septembrie, destructurarea unei organizații criminale despre care ancheta susține că era condusă de un șef de subdiviziune din cadrul Procuraturii Generale — indicat de surse drept chiar Kropyva. Membrii grupării sunt suspectați de primire sistematică de mită de la centre de apel frauduloase și de legalizarea unor bunuri obținute ilegal.

Cine urmărea pe cine?

Cel mai tulburător detaliu apărut din percheziții nu privește banii, ci supravegherea: potrivit surselor Ukrainska Pravda, la domiciliul primei adjuncte a procurorului general, Maria Vdovicenko, au fost găsite materiale care sugerează că liderii instituțiilor anticorupție, familiile și subordonații lor erau urmăriți. Cine beneficiază de o asemenea rețea de supraveghere asupra propriilor anchetatori anticorupție? Întrebarea rămâne deschisă, iar autoritățile ucrainene nu au oferit până acum un răspuns public detaliat.

Context mai larg: episodul vine într-un moment în care Ucraina se află sub presiune constantă din partea partenerilor occidentali să demonstreze independența reală a instituțiilor anticorupție — condiție esențială pentru fondurile de reconstrucție și pentru parcursul european. O fugă a unui procuror general acuzat de corupție, petrecută în circumstanțe care sugerează acordul tacit al vârfului puterii, nu face decât să alimenteze narativul unui „stat capturat”, exact în perioada în care Kievul are nevoie de încrederea partenerilor săi occidentali.

Rămâne de văzut dacă autoritățile ucrainene vor clarifica public condițiile în care Kravcenko a părăsit țara și dacă va exista vreo formă de tragere la răspundere — sau dacă dosarul va urma soarta multor alte anchete anticorupție din regiune: îngropat sub tăcere instituțională.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)