Covorul roșu de la Bishkek: cine îl izolează pe cine, de fapt

n timp ce Washingtonul își sună aliații pentru a construi un cordon economic în jurul Teheranului, la Bishkek s-a întâmplat exact contrariul unei izolări: președintele iranian Masoud Pezeshkian a fost primit cu covorul roșu alături de Putin, Xi Jinping, Modi și Erdogan — o imagine care spune, fără cuvinte, cât de eficientă este de fapt strategia americană de izolare.

Administrația Trump a trecut, potrivit propriilor oficiali, de la o campanie militară directă împotriva Iranului la una de „sufocare” economică și izolare diplomatică. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a confirmat că președintele american sună personal lideri mondiali pentru a-i convinge să se alăture efortului de izolare a Teheranului. Problema? Reacțiile aliaților din Golf au fost, până acum, discrete — ca să nu spunem tăcute.

Un summit care contrazice narativa oficială

Chiar în ziua în care presa occidentală vorbea despre izolarea Iranului, la Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) din Bishkek, capitala Kârgâzstanului, Pezeshkian era întâmpinat cu dulciuri tradiționale și onoruri de stat. Alături de el, la masa summitului care marchează 25 de ani de existență a organizației: Xi Jinping, Vladimir Putin, Narendra Modi, dar și liderii Uzbekistanului, Belarusului și Kazahstanului. Nu lipsea nici secretarul general al ONU, Antonio Guterres — o prezență care ridică, la rândul ei, întrebări despre echilibrul pe care organizația internațională încearcă să-l păstreze între cele două tabere geopolitice.

Cine beneficiază de această demonstrație de forță diplomatică? Cel puțin pe hârtie, exact statul pe care Washingtonul încearcă să-l izoleze. Coincidență sau mesaj calculat cu grijă, transmis chiar în perioada în care sancțiunile americane ar trebui să-și arate colții?

Turcia, Pakistanul și jocul dublu

Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele occidentale despre acest summit este prezența președintelui turc Recep Tayyip Erdogan — membru NATO — alături de un lider iranian aflat sub presiune sancțională maximă. Și mai izbitoare sunt imaginile cu premierul pakistanez Shehbaz Sharif, care s-a întâlnit cordial cu Pezeshkian pe marginea summitului. Pakistanul rămâne, de zeci de ani, un aliat american înarmat nuclear — o alianță care, în acest context, pare tot mai greu de explicat public.

Islamabad a jucat, de altfel, rolul de mediator de-a lungul celor șase luni de conflict dintre Iran și coaliția americano-israeliană, iar relația vizibil caldă cu oficialii iranieni la fiecare vizită ridică semne de întrebare despre cât de aliniat este, în realitate, Pakistanul cu agenda de izolare promovată de Washington.

China, sprijinul discret și limitele sancțiunilor

Teheranul mizează pe apartenența la structuri precum SCO și BRICS ca supapă de supraviețuire economică în fața regimului de sancțiuni american. Un semnal important a venit chiar din partea Beijingului: purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, Lin Jian, a declarat că relația China-Iran „s-a desfășurat mereu în cadrul legislației internaționale” și „nu trebuie deranjată sau întreruptă”. Nu este o coincidență faptul că, până acum, sancțiunile Trezoreriei americane nu au vizat direct instituții financiare chinezești majore — ceea ce ridică întrebarea firească: cât de reală este, de fapt, voința de a impune costuri Beijingului pentru relația sa cu Teheranul?

Cronologia acestor evenimente — apeluri telefonice americane pentru izolare, urmate la câteva zile de un summit unde Iranul primește onoruri de stat alături de puteri nucleare și membri NATO — spune, poate, mai multe despre echilibrul real de putere din Eurasia decât orice comunicat oficial de la Washington.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)