Judecătoarea Talwani și rețeaua judecătorilor „de forum”

eea ce e prezentat oficial drept independență judecătorească pare, la a treia sau a patra repetare, un tipar: administrația Trump a fost blocată din nou de judecătoarea Indira Talwani, de la Curtea Districtuală a SUA pentru Massachusetts — aceeași judecătoare care, cu puțin timp înainte, fusese deja anulată de Curtea Supremă pe rolul de urgență într-un alt dosar. Coincidență? Cronologia ridică cel puțin o întrebare legitimă: de ce ajung, sistematic, dosarele critice pentru reformele executive tocmai pe masa acestor câțiva magistrați?

Cazul de acum privește un ordin executiv referitor la votul prin corespondență. Argumentele au substanță de ambele părți, dar analiștii consideră probabil ca cei care contestă regula să câștige — sau cel puțin să tergiverseze aplicarea ei până după alegerile de mid-term. Constituția SUA lasă statelor responsabilitatea principală asupra „timpului, locului și modului” de organizare a alegerilor. Însă Poșta SUA este o agenție federală, iar guvernul federal are un rol de finanțare și reglementare a alegerilor federale. Administrația Trump susține că noua regulă nu interzice votul prin corespondență, ci impune doar „cerințe informaționale modeste” — cetățenii non-americani nu pot vota la alegeri federale, iar regula „nu înlocuiește nicio lege electorală de stat” și „nu ar trebui să împiedice niciun votant să voteze prin poștă”.

Nu decizia în sine e miza, ci tiparul din spatele ei

Controversa nu se referă neapărat la fondul deciziei Talwani — Curtea Supremă nu s-a pronunțat pe fond și ar putea, teoretic, să-i confirme interpretarea. Miza reală este alta: tiparul de ordonanțe judecătorești extinse (injunctions) emise de Talwani și de un grup restrâns de alți judecători, acuzați repetat de „forum-shopping” — practica prin care reclamanții aleg deliberat judecători liberali, numiți de administrații democrate, din orașe precum Boston sau Washington, pentru a bloca politicile lui Trump în domenii variate: imigrație, alegeri, reducerea birocrației guvernamentale, ajutor extern.

Talwani este văzută, alături de colegul ei bostonian, judecătorul Brian Murphy, ca un fel de „stație unică” pentru cei care fac forum-shopping. Ambii au emis ordonanțe rapide, cu „declanșator sensibil”, și ambii au fost anulați în repetate rânduri. Pe 24 august, Talwani a fost anulată pentru blocarea politicii privind votul prin corespondență — instanța superioară a considerat ordonanța prematură, fără o vătămare legală demonstrată, de vreme ce administrația nici nu emisese încă o regulă formală. Practic, decizia părea luată înainte ca dosarul să ajungă efectiv pe rolul ei.

Nu e prima oară. Talwani a mai emis o ordonanță împotriva revocării programului de parol umanitar pentru sute de mii de imigranți din Cuba, Haiti, Nicaragua și Venezuela — anulată în apel. A mai blocat și tentativa administrației de a retrage finanțarea de la Planned Parenthood — de asemenea anulată în apel.

„Docketul umbră” — soluția Curții Supreme la un sistem jucat

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este contextul mai larg: acest tipar de blocaje repetate a împins Curtea Supremă să recurgă tot mai des la așa-numitul „shadow docket” — rolul de urgență prin care cazurile pot fi rezolvate rapid, fără audieri și memorii îndelungate. Profesorii liberali de drept au criticat extinderea acestei practici, dar cazuri precum cele ale lui Talwani oferă argumentul contrar: fără acest mecanism, câțiva judecători ar putea, practic, să paralizeze politici federale ani la rând, până când un președinte își termină mandatul fără să-și poată aplica promisiunile electorale.

Anul acesta, memorii confidențiale ale Curții privind folosirea rolului de urgență au fost scurse și publicate de New York Times — nu prima scurgere strategică de acest gen dintr-o instituție considerată cândva model de confidențialitate. Din schimburile interne ale judecătorilor reiese motivul de fond al majorității pentru accelerarea procedurilor: în cazul unei mișcări a Agenției pentru Protecția Mediului (EPA) de a impune sarcini de reglementare ilegale utilităților electrice, în ciuda unei decizii anterioare contrare (Michigan v. EPA), președintele Curții, John Roberts, a scris explicit: „absența unei suspendări a permis agenției să implementeze efectiv un program important pe care noi l-am declarat contrar legii.”

Cine beneficiază, de fapt, de aceste blocaje succesive? Pe termen scurt, orice actor politic sau instituțional care preferă status quo-ul administrativ în locul reformelor promise electoral. Practic, un președinte trebuie să „alerge printr-un culoar” format din sute de judecători federali, dintre care oricare poate anula unilateral o reformă — o versiune administrativă a vechii zicale că „justiția întârziată este justiție refuzată”.

Cu alegerile de mid-term la orizont, șansele înclină spre contestatarii regulii privind votul prin corespondență — fie prin epuizarea timpului, fie prin câștig pe fond. Dar cazul Talwani și al altor câțiva judecători a întărit suspiciunile Curții Roberts că unele instanțe funcționează, cel puțin în percepție, ca aliați voluntari ai grupurilor partizane interesate să blocheze sistemul. Ironic, Roberts e considerat unul dintre judecătorii conservatori cel mai probabil preocupați de eforturile administrației Trump de a impune reforme privind integritatea electorală statelor. Oricum ar fi, nu rolul de urgență în sine e problema — ci umbra lungă pe care câțiva judecători o proiectează asupra întregului sistem judiciar american.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)