Cine cere ștergerea versurilor lui Radu Gyr și de ce acum

n avocat implicat deja într-o campanie de eliminare a unui bust din spațiul public solicită acum, printr-un nou demers judiciar, îndepărtarea unor versuri ale poetului Radu Gyr de la un monument din Pădurea Verde, Timișoara — iar cronologia celor două acțiuni, la interval scurt una de alta, ridică o întrebare simplă pe care puțini o pun cu voce tare: e vorba despre un caz izolat sau despre un tipar care se repetă?

Bogdan Ionescu, președintele „Asociației pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului”, este cel care a inițiat acest nou demers. Potrivit informațiilor disponibile, același Bogdan Ionescu a cerut anterior îndepărtarea bustului lui Octavian Goga din Iași. Acum, ținta sa este poemul „Imn morților” al lui Radu Gyr, inscripționat pe Monumentul din Pădurea Verde, Timișoara.

Argumentul juridic: condamnarea de la Tribunalul Poporului

Motivul invocat pentru eliminarea versurilor este acela că Radu Gyr a fost condamnat de Tribunalul Poporului, instanță instituită în perioada postbelică pentru judecarea așa-numiților „criminali de război”. Demersul susține că simpla prezență a versurilor sale într-un spațiu public ar constitui, prin extensie, o problemă legală sau morală.

Ceea ce nu se menționează explicit în aceste demersuri este contextul istoric mai larg în care au funcționat aceste tribunale ale poporului — instanțe controversate, instituite sub presiune politică directă în anii instaurării regimului comunist, ale căror verdicte au fost, de-a lungul timpului, reevaluate critic de istorici din motive ce țin de procedură, presiune ideologică și lipsă de garanții juridice reale pentru acuzați. Această omisiune nu anulează faptele, dar merită menționată atunci când un verdict din acea perioadă este folosit, opt decenii mai târziu, ca temei unic pentru ștergerea unui text dintr-un monument public.

Un tipar care se repetă?

Coincidență sau nu, cele două cazuri — Goga la Iași și Gyr la Timișoara — au un numitor comun: aceeași persoană, aceeași asociație, aceeași metodă: demersul judiciar ca instrument de ștergere a unor nume din patrimoniul cultural românesc, invocând etichete istorice atribuite în perioade politice diferite și cu grade diferite de rigoare juridică.

Cine beneficiază de fapt dintr-o astfel de campanie repetată? Întrebarea rămâne deschisă. Ceea ce e cert e că miza nu este strict juridică — e o miză despre cine decide, și pe ce criterii, ce rămâne vizibil din memoria culturală a unei națiuni și ce trebuie șters din piatră, din bronz și din spațiul public.

Monumentul din Pădurea Verde, cu inscripția „Imn morților”, rămâne deocamdată în picioare. Dar demersul depus la instanță arată clar direcția: o presiune sistematică, caz cu caz, asupra a ceea ce unii numesc patrimoniu literar românesc și alții numesc, cu alte cuvinte, o problemă care trebuie „rezolvată” din temelii.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)