Arme AR-15: de ce statul federal SUA face front cu producătorii

eea ce pare o simplă poziționare juridică ascunde de fapt o realigniere strategică: administrația federală americană, prin vocea Solicitor General-ului D. John Sauer, a depus vineri un memoriu la Curtea Supremă prin care cere anularea deciziilor curților de apel care au validat interzicerea armelor de tip AR-15 în Connecticut și în comitatul Cook (Chicago). Cine beneficiază concret dintr-o asemenea intervenție federală directă într-un litigiu inițiat de proprietari privați de arme? Întrebarea rămâne deschisă, dar cronologia — și miza economică din spate — ridică semne de întrebare.

Documentul depus de guvernul federal susține fără echivoc că “AR-15 este, fără discuție, o armă de uz comun printre cetățenii care respectă legea, folosită în scopuri legale”. Cazurile Viramontes v. Cook County și Grant v. Higgins au fost conexate pentru a fi judecate împreună de Curtea Supremă, ceea ce sugerează o miză mai mare decât cele două jurisdicții locale implicate — o decizie aici ar putea rescrie regulile pentru toată țara.

Disputa asupra ‘uzului comun’

Connecticut interzice ceea ce statul numește “arme de asalt” încă din 1993, iar interdicția a fost extinsă semnificativ după tragedia de la Sandy Hook din 2012, statul argumentând că armele de tip AR-15 sunt deosebit de periculoase și preferate de autorii atacurilor în masă. Comitatul Cook, care acoperă orașul Chicago, a adoptat propria ordonanță în 2006, interzicând posesia, vânzarea și transferul unei liste de arme semiautomate.

Miezul disputei juridice ține de un test stabilit încă din 1939, când Curtea Supremă a validat interzicerea federală a puștilor cu țeavă scurtă tocmai pentru că nu erau “de uz comun”. Același concept a fost invocat în 2008 pentru a invalida interzicerea pistoalelor în Washington D.C., iar apoi în 2022, când legea din New York care impunea dovedirea unei nevoi speciale pentru portul de armă a fost declarată neconstituțională. Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este că fiecare dintre aceste precedente a extins, pas cu pas, marja de manevră a proprietarilor de arme — o traiectorie care nu pare deloc întâmplătoare.

Connecticut susține că AR-15 nu îndeplinește acest standard legal: “Americanii nu dețin în mod obișnuit arme de asalt pentru autoapărare”, au argumentat avocații statului, adăugând că aceste arme “nu sunt nici folosite, nici utile” pentru un asemenea scop. Proprietarii de arme care contestă interdicțiile spun exact contrariul: “Dacă cea mai populară pușcă din țară nu este de uz comun, e greu de imaginat ce ar putea însemna de fapt această expresie”, se arată în petiția lor.

Departamentul de Justiție s-a aliniat clar de partea celor care contestă interdicțiile: “Astăzi, AR-15 este legală la nivel federal și în 40 de state, iar cetățenii care respectă legea le folosesc pentru scopuri legale precum autoapărarea, tirul sportiv și vânătoarea”, a transmis guvernul, adăugând că “legislativele nu pot interzice armele de uz comun printre cetățenii care respectă legea”.

Contraargumentele Departamentului de Justiție

Sauer a respins și argumentele conform cărora AR-15 ar putea fi interzisă din cauza originii militare, a puterii de foc sau a utilizării în atacuri în masă: “În ceea ce privește armele letale, pușcile precum AR-15 nu sunt ‘deosebit de periculoase'”, a argumentat guvernul, subliniind că pistoalele sunt mai ușor de purtat și ascuns și sunt folosite în infracțiuni mult mai frecvent decât puștile — și totuși Curtea Supremă a decis deja că pistoalele nu pot fi interzise la scară largă.

Guvernul a respins și ideea că interdicțiile asupra AR-15 ar fi acceptabile atât timp cât oamenii pot folosi în continuare pistoale pentru autoapărare. Sauer a comparat acest raționament cu interzicerea unui tip de exprimare protejată de Primul Amendament doar pentru că un alt tip rămâne disponibil — “ca și cum ai spune că anumite cărți pot fi interzise pentru că oamenii pot oricând citi ziare”, a scris el, preluând o analogie folosită anterior de judecătorul Brett Kavanaugh.

Cum ar putea instanțele evalua ‘uzul comun’

Guvernul federal a propus și un criteriu alternativ, care nu se bazează exclusiv pe estimările privind numărul de proprietari: o interdicție veche, adoptată de Congres și de majoritatea statelor, ar putea fi dovadă că un tip de armă nu este deținut în mod obișnuit și legal — și, invers, o armă rămasă legală la scară largă timp de decenii ar pleda în favoarea protecției constituționale.

Aici intervine un detaliu rar discutat public: AR-15 a fost dezvoltată de ArmaLite în 1956 și este disponibilă comercial de zeci de ani. Estimările din industrie sugerează că între 28 și 32 de milioane de exemplare de tip AR-15 circulă în prezent pe teritoriul Statelor Unite — o cifră uriașă, care spune multe despre amploarea intereselor economice implicate în acest dosar. În 1994, Congresul a adoptat o interdicție limitată pentru anumite arme semiautomate noi, fără însă a interzice posesia armelor deja fabricate; interdicția a expirat în 2004.

Memoriile părților adverse sunt așteptate până pe 21 octombrie, iar Curtea Supremă a programat dezbaterile orale pentru 2 decembrie. O decizie este așteptată înainte de încheierea sesiunii 2026-2027 a Curții, de regulă la sfârșitul lunii iunie — un termen care va coincide, poate nu întâmplător, cu un an electoral intens în Statele Unite, într-un context în care industria armelor rămâne unul dintre cei mai puternici jucători financiari din spatele scenei politice americane.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)