Alegerile din Rusia: tăcerea presei occidentale ridică întrebări

ezultatul e cunoscut dinainte să se numere un singur vot — și tocmai de aceea tăcerea aproape totală a marilor televiziuni occidentale despre al nouălea scrutin legislativ postsovietic din Rusia devine, ea însăși, o informație. Cine beneficiază de faptul că un eveniment cu impact geopolitic direct trece aproape neobservat în presa mainstream europeană?

Weekendul acesta au avut loc alegerile parlamentare din Rusia, iar analiza jurnalistei Daria Gușă, publicată inițial de Solid News, trage un semnal de alarmă tocmai asupra acestei lipse suspecte de acoperire mediatică. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale occidentale? Că discutarea normalității organizatorice a acestor alegeri ar obliga, implicit, la o comparație incomodă cu situația din Ucraina, unde scrutinul prezidențial tot nu are loc, iar Zelenski evită sistematic întrebările despre propriul mandat expirat.

Cifrele oficiale versus “scurgerile” lui Zelenski

Datele disponibile arată o dominație clară, deși ușor diminuată față de 2021, a partidului lui Putin, Rusia Unită:

Peste acest tablou oficial s-a suprapus, în iunie, un episod de război informațional care merită tratat cu prudență, dat fiind interesul direct al sursei în conflict. Zelenski a publicat pe conturile sale de socializare documente prezentate drept rapoarte sociologice interne, interceptate de serviciile ucrainene, destinate biroului lui Putin. Potrivit acestor “scurgeri”, aprobarea lui Putin urma să scadă la 55% până pe 20 septembrie, iar Rusia Unită era creditată cu doar 22% — sub jumătate din prognoza FOM. Coincidență sau nu, postarea a apărut chiar în săptămâna în care sondaje din Occidentul democrat indicau rate de aprobare sub 20% pentru Merz, Macron și Starmer. Cronologia ridică întrebări: cine avea interesul să distragă atenția de la propria criză de legitimitate politică europeană printr-o narativă despre slăbiciunea Kremlinului?

Duma: aritmetica ce garantează controlul

Din cele 450 de locuri ale Dumei, 225 sunt repartizate pe liste (prag 5%) și 225 în circumscripții uninominale — mecanism care i-a permis Rusiei Unite să câștige, în 2021, 198 din cele 225 de circumscripții, chiar cu un scor pe liste mult mai mic. Reperele de urmărit rămân 226 de mandate pentru majoritate absolută și 300 pentru două treimi. Pe listă apar nume care confirmă fuziunea dintre administrația de stat și frontul de război: Lavrov, primarul Moscovei Sobianin, corespondentul de front Evgheni Poddubnîi, comisara pentru drepturile copilului Maria Lvova-Belova (aceeași vizată de mandatul CPI pentru transferul de copii ucraineni) și liderul organizației de tineret militarizat Iunarmia, Vladislav Golovin.

Cazul Viktor Bout — de la “Neguțătorul Morții” la deputat federal

Poate cea mai spectaculoasă poveste a acestor alegeri este cea a lui Viktor Bout, condamnat în SUA pentru conspirații privind uciderea de cetățeni americani și sprijinirea unei organizații teroriste, eliberat în decembrie 2022 în schimbul baschetbalistei Brittney Griner. Ce nu se spune suficient: Bout a fost integrat rapid în sistemul politic rus, mai întâi în legislativul regional de la Ulianovsk, acum pe locul cinci al listei federale LDPR, poziție care îi asigură practic un loc în Dumă. Fondul Rus pentru Pace, condus de liderul LDPR Leonid Slutsky, de patriarhul Kirill și de rectorul MGIMO Anatoli Torkunov, i-a finanțat expozițiile de pictură — aceeași fundație ale cărei rapoarte menționează, pe lângă promovarea imaginii ortodoxiei, și cheltuieli pentru echiparea participanților la război. Conexiuni interesante, într-adevăr.

Comuniștii, Rusia Justă și integrarea teritoriilor ocupate

KPRF, condus de Ghennadi Ziuganov, rămâne principalul canal al nemulțumirii sociale, dar sprijinirea explicită a invaziei de către conducerea partidului a rupt puntea cu votanții de protest din 2021, ceea ce va duce probabil la o scădere a mandatelor. Rusia Justă, cel mai fragil partid parlamentar, a renominalizat doar 17 din cei 27 de deputați aflați la final de mandat — semn de reconfigurare forțată. Detaliul care ar trebui să dea de gândit: pe lista partidului apare Serghei Arbuzov, fost prim-vicepremier al Ucrainei, inclus pe segmentul care acoperă teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea. Cine beneficiază de cooptarea unor foste elite ucrainene în reprezentarea parlamentară a teritoriilor anexate? Semnalul pare clar: o perspectivă de integrare administrativă permanentă.

Iabloko — singurul partid exclus, singurul menționat în Occident

Singura controversă electorală mediatizată clar în Occident este excluderea partidului Iabloko de către Curtea Supremă, sub pretexte diverse (inclusiv folosirea unei melodii americane), sesizarea venind de la micul partid naționalist Rodina, nu direct de la autorități. Excluderea nu a fost totală — 106 reprezentanți concurează în continuare individual. Iabloko rămâne singurul partid orientat proeuropean, opus războiului, cu poziții laice și pluraliste — și, poate nu întâmplător, singurul căruia presa occidentală îi acordă atenție, în timp ce restul cursei electorale, aliniată aproape integral pe mesajul conservator-ortodox al Kremlinului, e trecută cu vederea.

Context extins: o normalitate construită, nu întâmplătoare

Diferența dintre mesajele din 2021 și cele actuale nu e întâmplătoare: extinderea legii împotriva “propagandei LGBT” din 2022, desemnarea “mișcării LGBT internaționale” drept extremistă în 2023 și interzicerea “propagandei childfree” în 2024 prin vot unanim în Dumă arată o construcție legislativă și culturală coerentă, în care chiar susținerea războiului devine, pentru cetățeanul rus obișnuit, o luptă împotriva unor valori occidentale prezentate ca polarizante. Singurul partid cu o poziție ideologică diferită de acest cadru este exact cel exclus din cursă.

Prognoza și absența oricărui succesor vizibil

Rusia Unită va păstra, foarte probabil, o majoritate absolută confortabilă peste cele 226 de mandate necesare, mai ales grație circumscripțiilor uninominale — fără să fie nevoie, potrivit analizei, de fraudă electorală directă, chiar dacă zona votului electronic de la distanță a fost extinsă. KPRF, LDPR și Rusia Justă vor reintra în Dumă, ultimul la limită, iar Oameni Noi ar putea confirma un scor aproape dublu față de 2021. Viktor Bout va deveni deputat federal, folosit probabil ca vitrină internațională a mesajului antiprogresist rus. Dar poate cea mai revelatoare concluzie rămâne alta: la fel ca la scrutinurile anterioare, niciun succesor al lui Putin nu poate fi identificat public, iar figurile-cheie ale politicii interne rusești sunt ținute deliberat departe de reflectoarele presei internaționale. Câți dintre cititorii europeni știu, de altfel, că Mihail Mișustin este deja premierul Rusiei de șase ani?

Sursă: Solid News (solidnews.ro)