SUA nu mai poate apăra și Israel și „acasă”

eea ce oficial e prezentat drept o simplă problemă logistică – lipsa unui distrugător naval – ascunde de fapt o fisură strategică majoră: cel mai important general american din Europa a scris negru pe alb Pentagonului că nu mai poate garanta simultan apărarea Israelului și a „patriei” americane. Cine beneficiază de o asemenea recunoaștere publică, exact în momentul în care războiul cu Iranul se intensifică din nou?

Avertismentul scris al generalului

Potrivit unei relatări a Washington Post, generalul Alexus Grynkewich, șeful Comandamentului European al SUA (EUCOM), a notificat oficial conducerea Pentagonului că, fără un distrugător naval suplimentar, va fi obligat să aleagă între apărarea „patriei” americane și apărarea Israelului. Avertismentul survine pe fondul escaladării continue a președintelui Donald Trump în conflictul cu Iranul.

Marina americană a suportat, se pare, cea mai mare parte a efortului de război, inclusiv blocarea porturilor iraniene ca răspuns la închiderea Strâmtorii Ormuz de către Teheran. Distrugătoarele navale americane din estul Mediteranei au fost multă vreme un pilon al strategiei de apărare a Israelului – echipate cu sisteme radar și interceptoare capabile să contracareze rachetele balistice și dronele iraniene.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale

EUCOM este responsabil atât de protecția Israelului din Mediterana, cât și de descurajarea unei eventuale incursiuni terestre rusești în statele membre NATO – două misiuni care, cronologic, par să concureze tot mai vizibil pentru aceleași resurse limitate. Marina SUA are cinci distrugătoare care operează din Rota, Spania, cu un al șaselea așteptat mai târziu în acest an, dar acestea se confruntă cu probleme de întreținere din cauza misiunilor prelungite. SUA se confruntă, potrivit relatărilor, și cu o penurie de interceptoare de rachete – costisitoare de fabricat și greu de reaprovizionat.

Evaluări ale Pentagonului realizate anterior în acest război arată că forțele americane au „suportat greul apărării Israelului împotriva rachetelor balistice iraniene”. Washingtonul a folosit mai multe dintre armele sale defensive – inclusiv sistemul THAAD și interceptoarele navale – pentru a proteja Israelul decât a folosit Israel din propriile stocuri de interceptoare. Coincidență sau nu, exact în perioada în care aceste stocuri americane scad dramatic – sub 1.000 de rachete Patriot și aproximativ 250 de interceptoare THAAD, conform Center for Strategic and International Studies (CSIS) – tonul public israelian devine curios de relaxat.

Israelul, spectator plătit de alții?

Israel nu a participat direct la războiul cu Iranul de la semnarea, la mijlocul lunii iunie, a unui memorandum de înțelegere și armistițiu între Washington și Teheran. Trump a reluat atacurile asupra Iranului acum trei săptămâni. Cine beneficiază de această pauză israeliană? Ministrul de Finanțe israelian Bezalel Smotrich a spus-o fără menajamente: „Israelul nu are interesul de a se alătura campaniei – situația actuală este cea mai bună pentru noi.” O declarație care, plasată alături de avertismentul lui Grynkewich, ridică o întrebare inevitabilă: nu cumva SUA duce, de fapt, un război pe cheltuiala și riscul propriu, în timp ce beneficiarul direct rămâne deliberat în afara luptei?

În acest context mai larg, merită observat că logica „apărării extinse” – prin care o superputere își asumă costul militar pentru protecția unui aliat regional – nu este nouă în istoria geopoliticii americane, dar rareori a fost recunoscută atât de explicit, în scris, de un general activ. Totodată, premierul israelian Benjamin Netanyahu a vizitat Casa Albă recent și a făcut lobby pentru ca Trump să escaladeze conflictul printr-un blocaj terestru asupra Iranului. Potrivit unei relatări CBS News, Washingtonul și Tel Avivul planifică o escaladare semnificativă, având ca țintă infrastructura energetică vitală a Iranului.

Cronologia rămâne suspect de ordonată: armistițiu, retragere tactică israeliană, epuizare de resurse americane, avertisment public al unui general, apoi presiuni pentru escaladare. Ce nu se spune deschis este cine plătește efectiv factura acestui război – în bani, în echipamente și, poate cel mai important, în capacitatea SUA de a-și proteja propriul teritoriu.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)