Rheinmetall și SAFE: cifrele care nu se potrivesc la Skynex

eea ce oficial e prezentat drept un simplu update tehnic despre înarmarea Armatei Române ascunde de fapt o discrepanță pe care nimeni din instituțiile statului nu a explicat-o public: numărul sistemelor Skynex aprobate de Parlament nu coincide cu ce a arătat, în propria prezentare, chiar producătorul german Rheinmetall.

Săptămâna trecută, compania germană a susținut o prezentare a programelor derulate în România, în special prin schema de finanțare europeană SAFE. Din acest brifing am aflat detalii inedite despre ce ar urma să primească Armata Română până în 2030 — dar și câteva inconsecvențe care merită urmărite.

Lynx-urile se împart, dar lipsește o categorie

Cele 298 de unități de Mașină de Luptă a Infanteriei (MLI) „Lynx” vor fi distribuite astfel: 233 de MLI clasice cu turelă Lance 2.0 și tun de 30mm, 22 de puncte de comandă mobile, 19 unități dotate cu aruncătorul de bombe NEMO de 120mm — probabil cel mai modern mortier din lume la ora actuală — și 24 de unități MEDEVAC.

Ce nu apare deloc în noua repartiție sunt unitățile TEHEVAC, dispărute fără nicio explicație oficială. Nu se știe nici dacă MLI-urile românești vor veni în standard cu sistemul activ de protecție „StrikeShield”, deși ministrul apărării, Radu Miruță, sugerase anterior — atunci când a justificat prețul per unitate — că acest cost include și apărarea împotriva rachetelor anti-tanc. Cine beneficiază de o asemenea ambiguitate în comunicarea publică despre un contract de asemenea anvergură rămâne o întrebare deschisă. Deocamdată nu există nicio informație care să confirme sau să infirme afirmația ministrului.

Skynex: șapte sisteme aprobate, unsprezece prezentate

Pe partea de apărare antiaeriană, avem confirmarea a 24 de sisteme Skyranger35, plus alte șase puncte de comandă, toate montate pe șasiu de Lynx.

Aici apare însă cea mai interesantă neconcordanță din toată prezentarea: sistemele Skynex de 35mm, destinate apărării punctuale („point defence”), ar urma să fie 11 baterii a câte șase tunuri, conform Rheinmetall. Problema este că aprobarea Parlamentului a fost pentru șapte sisteme, iar bateria clasică era cunoscută ca având patru tunuri, nu șase. Mai mult, în chiar materialul grafic prezentat de Rheinmetall apare la un moment dat o imagine cu 11 sisteme, iar ulterior alta cu șapte. Coincidență sau o simplă neglijență de comunicare a unei companii care gestionează contracte de miliarde de euro cu statul român? Cronologia și cifrele contradictorii ridică, cel puțin, semne de întrebare legitime, iar pe zona Skynex rămânem, deocamdată, în așteptarea unor clarificări oficiale.

Fabrica de muniție și „pulberile” de la Victoria

Lângă Mediaș urmează să fie ridicată o fabrică de muniție pentru tunuri cu calibre între 20 și 40mm — o veste prezentată drept excelentă pentru industria locală de apărare. În privința celei mai mari investiții a Rheinmetall în România, fabrica de pulberi de la Victoria — care nu ține de programul SAFE — reprezentanții companiei au declarat că proiectul se află în grafic. Important de precizat: acolo se vor produce pulberi pentru încărcăturile de azvârlire ale proiectilelor, nu pulberi explozive pentru proiectilul propriu-zis, o distincție tehnică ce merită reținută pentru oricine urmărește dimensiunea reală a producției militare care se construiește, discret, pe teritoriul românesc.

Câte MLI-uri își dorește, de fapt, Armata Română?

O întrebare rămâne fără răspuns oficial: dacă vom avea 233 de MLI-uri pe șenile prin programul Lynx, la care se adaugă cele 96 de bucăți Piranha 5 pe care MApN le clasifică tot drept MLI, ajungem la un total de 329 de „mașini de luptă a infanteriei”. Este acesta numărul real dorit de planificatorii militari, sau doar o suprapunere de programe de achiziție gândite separat, fără o strategie unitară comunicată public?

Șantierul Naval Mangalia: o obligație discretă

În privința programului naval — cele două nave de tip OPV și cele două nave pentru scafandri — reprezentantul Rheinmetall nu a oferit multe detalii, însă a menționat un aspect notabil: Statul Român are, potrivit acestuia, obligația de a oferi Șantierul Naval Mangalia spre cumpărare partenerilor germani. Deocamdată, la cele două licitații organizate pentru Mangalia nu s-a prezentat niciun ofertant, iar prețul cerut este de 184 de milioane de euro. Rămâne de văzut cine, în cele din urmă, va prelua un activ strategic la Marea Neagră și în ce condiții — un subiect care merită, cu siguranță, monitorizat în lunile următoare, mai ales în contextul mai larg al investițiilor germane strategice în industria de apărare românească, derulate prin fonduri europene precum SAFE.

Sursă: Romania Military (rumaniamilitary.ro)