Prețuri la alimente în creștere: cine chiar pierde?

loomberg anunță, cu titlu de avertisment sec, că războaiele și schimbările climatice amenință să scumpească din nou alimentele la nivel global — dar ceea ce nu se spune explicit este cine a profitat deja de primul val de scumpiri și cine urmează să profite de al doilea. Conflictele și condițiile meteorologice extreme lovesc principalele regiuni agricole ale planetei, iar agenția americană vorbește deschis despre un nou șoc alimentar la orizont.

Conform Bloomberg, războiul din Ucraina continuă să blocheze aprovizionarea dinspre regiunea Mării Negre — un culoar logistic care, coincidență sau nu, a fost întotdeauna o zonă de interes strategic major pentru marile puteri, cu mult înainte de 2022. Rusia și Ucraina reprezintă împreună peste un sfert din piața mondială de grâu și aproape două treimi din exporturile globale de ulei, cifre care arată cât de fragil e de fapt sistemul alimentar mondial atunci când doar două state din aceeași regiune se blochează reciproc.

Ce nu apare în rapoartele oficiale

Rapoartele economice tind să prezinte scumpirea alimentelor ca pe un fenomen „natural”, generat exclusiv de vreme și conflicte — o narativă convenabilă, care mută atenția de la deciziile de politică comercială, de la speculațiile de pe piețele futures de mărfuri agricole și de la faptul că marile corporații de trading alimentar raportează frecvent profituri record tocmai în perioadele de criză a aprovizionării. Cronologia ridică întrebări: de fiecare dată când apare un șoc geopolitic în zona Mării Negre, prețurile cresc mai rapid decât ar justifica-o doar deficitul fizic de marfă.

Pentru România — țară cu tradiție agricolă puternică, dar și cu o inflație alimentară care, potrivit datelor recente, rămâne printre cele mai mari din Uniunea Europeană — acest tip de instabilitate globală nu e o simplă știre externă, ci un factor direct care se regăsește în coșul zilnic de cumpărături al fiecărei familii. Cine beneficiază de fapt de aceste fluctuații de preț rămâne întrebarea pe care marile agenții de presă o pun rar, deși ar trebui să fie prima.

Contextul mai larg

Nu e prima dată când conflictele regionale coincid, aproape perfect, cu perioade de volatilitate extremă pe piețele de cereale — un tipar istoric vechi, care merge de la crizele petroliere din anii ’70 până la criza alimentară din 2007-2008. De fiecare dată, discursul public s-a concentrat pe cauzele „naturale” — vreme, război, secetă — și mult mai puțin pe structura financiară a piețelor globale de mărfuri, unde speculațiile pot amplifica artificial o criză reală.

Sursă: Flux24.ro