Pipe de crack gratuite din bani publici: cui îi convine în California?

n timp ce statul California prezintă oficial programele de „reducere a riscurilor” drept măsuri medicale de compasiune, o vizită la fața locului arată o realitate mult mai puțin prezentabilă: bani publici transformați în echipament de consum al drogurilor, distribuit fără nicio întrebare. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este cine, de fapt, câștigă financiar din acest sistem.

Guvernatorul Gavin Newsom a susținut constant politici de „harm reduction”, argumentând că acestea „cresc probabilitatea ca oamenii să intre în tratament pentru dependență”. A creat Inițiativa de Reducere a Riscurilor a statului, care a finanțat „programe de servicii cu seringi” pentru „persoane care injectează și fumează fentanyl și/sau metamfetamină”. Departamentul de Sănătate Publică din California a aprobat distribuirea de seringi, pipe de sticlă și „containere pentru mixarea drogurilor injectabile” către consumatori.

Ce s-a văzut, de fapt, la Skid Row

Jurnaliștii Christopher F. Rufo și Austen Hufford, ai căror investigație stă la baza acestui material, au vizitat Skid Row Care Campus, un centru de servicii pentru persoane fără locuință din comitatul Los Angeles, pentru a documenta direct cum funcționează „reducerea riscurilor” în practică. Descoperirea lor: în loc să îndrume dependenții către tratament, programul finanțat de contribuabili distribuie gratuit echipament de consum — fără verificări, fără condiții.

La sosire, campusul — delimitat de clădiri pastelate și un gard metalic — arăta, potrivit relatării, ca un peisaj apocaliptic, cu persoane întinse în zonele comune, unele fumând ce pare a fi droguri dure, în văzul tuturor. Nimeni nu i-a oprit, nu le-a cerut identificare, nu i-a percheziționat pentru arme sau droguri. Această absență a controlului nu e o scăpare, ci pare a fi intenționată: Planul de Acțiune pentru Skid Row și documentul de implementare a acestuia denunță „războiul rasist și clasist împotriva drogurilor” și cer autorităților locale să creeze centre „libere de supravegherea forțelor de ordine”, cu personal format din persoane cu istoric de „consum de substanțe și muncă sexuală”.

La ghișeul campusului, un angajat le-a oferit direct „arzătoare de ulei”, „spray-uri injectoare”, șosete și vaselină — toate parte din trusa standard pentru consumul de droguri dure. În vizite repetate, echipa a obținut teste pentru droguri, seringi și pipe de crack. Un angajat le-a spus că, deși consumul nu e permis pe teren, „nu vor fi deranjați” dacă se droghează chiar în afara campusului — cu excepția cazului unei supradoze.

Cine plătește și cine beneficiază?

Campusul a fost lansat în 2025 și este administrat de o rețea de organizații non-profit dedicate „reducerii riscurilor”, dintre care una deplânge public „criminalizarea de lungă durată a consumului de substanțe”. Pentru aceste organizații, site-ul a devenit o afacere profitabilă: este listat ca centru de sănătate finanțat federal și, potrivit rapoartelor citate, atrage aproximativ 26 de milioane de dolari anual din fonduri locale, statale și federale.

Cifrele financiare ridică întrebări legitime despre unde se duc, de fapt, banii contribuabililor. Una dintre organizațiile implicate, Homeless Health Care Los Angeles, și-a văzut veniturile mai mult decât duble de la 2020, ajungând la 27 de milioane de dolari anul trecut. O alta, Wesley Health Centers (JWCH Institute), a înregistrat o creștere de venituri de peste 100% în cinci ani, până la 200 de milioane de dolari. Coincidență sau model de business bine pus la punct în jurul unei crize umane? Cifrele, cel puțin, vorbesc de la sine.

Estela Lopez, director executiv al L.A. Downtown Industrial District, descrie fără menajamente abordarea campusului: „Vrei o pipă de metamfetamină? Poftim. Vrei ace? Poftim. Tot ce ai nevoie ca să te droghezi și să rămâi drogat este oferit, fără nicio întrebare.” Potrivit ei, situația a generat haos pe străzile din jur — o sursă din poliția Los Angeles a raportat 1.200 de apeluri de intervenție și patru omoruri în zonă doar în acest an. Un angajat al uneia dintre organizațiile care operează pe site a declarat că traficanții de droguri „se bat între ei pe clienți”.

Context extins: o dezbatere care nu e doar americană

Politicile de „harm reduction” nu sunt un fenomen izolat — ele fac parte dintr-un curent mai larg, promovat și în Europa, unde organizații internaționale finanțează programe similare sub eticheta sănătății publice. Cronologia americană ridică totuși semne de întrebare: anul trecut, președintele Trump a semnat un ordin executiv prin care a cerut reexaminarea site-urilor finanțate federal care distribuie echipament pentru consumul de droguri, catalogând eforturile de „reducere a riscurilor” sau „consum sigur” ca fiind cele care „doar facilitează consumul ilegal de droguri”. Reacția administrației Newsom și a organizațiilor implicate — tăcere sau răspunsuri evazive — nu face decât să adâncească suspiciunile.

Organizațiile non-profit numite în investigație și biroul primarului nu au răspuns solicitărilor de comentariu, iar biroul guvernatorului nu a oferit un răspuns relevant. Comitatul Los Angeles a susținut că respectă „toate legile locale, statale și federale”, precizând că campusul „este finanțat de L.A. Care Health Plan” și de „Health Net”. Într-un comunicat din 2024, Health Net afirma că investiția celor două entități în lansarea campusului „a fost rezultatul Programului de Stimulare pentru Locuire și Persoane fără Adăpost al statului California, lansat cu ajutorul fondurilor de la American Rescue Plan Act” — bani proveniți, la origine, din pachetele federale de urgență pandemică. Cine beneficiază, în ultimă instanță, de acest lanț de finanțare? Rămâne o întrebare pe care nici autoritățile, nici organizațiile implicate nu par dispuse să o adreseze deschis.

Vizita jurnaliștilor la Skid Row arată limpede un lucru: dincolo de retorica oficială despre compasiune, „reducerea riscurilor” facilitează, în practică, abuzul de droguri, în timp ce un ecosistem de organizații non-profit înregistrează venituri în creștere accelerată. Iar cine plătește nota, la final, sunt tot contribuabilii.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)