NY Times pierde un proces de defăimare: ce nu au verificat

n juriu din Alabama a decis că The New York Times a defăimat un fost baschetbalist universitar prin publicarea unei informații false — iar ceea ce iese la iveală din motivarea instanței ridică întrebări mai largi despre cât de ușor o “sursă anonimă” poate distruge reputația unui tânăr nevinovat, fără ca nimeni să plătească vreun preț timp de trei ani.

Pe 20 august, un juriu din statul american Alabama a stabilit că New York Times l-a defăimat pe fostul jucător de baschet universitar Kai Spears, după ce publicația a relatat fals, în 2023, că acesta ar fi fost prezent la un incident armat mortal petrecut în Tuscaloosa.

Spears, pe atunci jucător necotat (“walk-on”) pentru echipa Crimson Tide a Universității Alabama, a dat în judecată publicația în mai 2023, după ce aceasta l-a identificat greșit drept unul dintre pasagerii unei mașini implicate în incidentul armat din 15 ianuarie 2023, în care a murit Jamea Harris, o mamă de 23 de ani.

După un proces de nouă zile, juriul format din opt persoane, în cadrul Curții Districtuale a SUA pentru Districtul de Nord al Alabamei, i-a dat câștig de cauză lui Spears și i-a acordat despăgubiri de 9,25 milioane de dolari — o sumă care, în sine, spune multe despre cât de gravă a considerat instanța americană eroarea publicației.

Cine a fost “sursa anonimă” și de ce nimeni nu a verificat de două ori?

Avocatul lui Spears, Matt Glover, a salutat decizia printr-o declarație, exprimându-și convingerea că verdictul va contribui la îmbunătățirea standardelor jurnalistice la nivel național — o afirmație care, în contextul actual al presei mainstream americane, sună aproape ca o revoltă tăcută împotriva practicilor de “citare anonimă fără verificare încrucișată”.

Charlie Stadtlander, purtător de cuvânt al New York Times, a declarat că instituția este dezamăgită de decizia juriului de a o considera responsabilă pentru ceea ce el a numit “o greșeală onestă” și că publicația își va analiza opțiunile legale.

“Mulțumim juriului pentru serviciul depus, dar considerăm că verdictul și despăgubirile acordate sunt contrare legii și nesusținute de probe”, a transmis purtătorul de cuvânt într-un comunicat.

Cazul a pornit de la un articol publicat în 2023, care îl identifica pe Spears ca fiind prezent la incidentul armat, citând o sursă anonimă — practică extrem de răspândită în presa americană de mare tiraj, dar rareori supusă unui control public atât de dur ca în acest caz.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Spears a susținut în plângerea sa că relatarea falsă a publicației i-a afectat parcursul educațional și șansele de a avansa în cariera de baschetbalist. El a mai afirmat că declarațiile false urmau să îl asocieze permanent cu o crimă la care nu a participat — o etichetă greu de șters, indiferent de câte rectificări urmează.

Ulterior, publicația a emis o notă de redacție, precizând că articolul “a identificat greșit persoana aflată în mașină alături de Brandon Miller în momentul incidentului” și că regretă eroarea.

“Pe baza informațiilor de la o persoană familiarizată cu cazul, articolul a identificat eronat acea persoană drept Kai Spears, un jucător de baschet în anul întâi. După publicarea inițială a articolului, directorul sportiv al Universității Alabama și tatăl lui Spears au negat prezența acestuia la fața locului”, se arăta în nota de redacție.

Publicația a mai precizat că “a inclus aceste reacții și și-a revizuit relatarea, dar nu a considerat la acel moment necesară nicio altă modificare a articolului” — un detaliu care, privit retrospectiv, arată că negările directe ale unor surse oficiale (directorul sportiv, tatăl tânărului) nu au fost suficiente pentru o corectare promptă. Ce anume a determinat publicația să mențină varianta inițială, în ciuda acestor negări explicite, rămâne întrebarea centrală a acestui caz.

Publicația a mai arătat că editorii săi au dispus o investigație suplimentară după ce Spears a depus plângerea, investigație care “a stabilit că persoana aflată la fața locului nu era Spears”.

Un articol al New York Times despre verdict, publicat joi, preciza că instituția “nu mai pierduse un proces de defăimare intentat în Statele Unite pentru unul dintre articolele sale de mai bine de 50 de ani” — o statistică remarcabilă, care arată fie o rigurozitate editorială excepțională de-a lungul deceniilor, fie, cel puțin în acest caz, o breșă serioasă în procesul de verificare a surselor anonime.

Context extins: cazul readuce în discuție un fenomen mai larg — modul în care sursele anonime, tot mai des invocate în presa americană de mare tiraj, pot funcționa ca scut împotriva răspunderii editoriale. Într-o epocă în care presa mainstream se confruntă deja cu o criză de încredere publică pe ambele maluri ale Atlanticului, un verdict de 9,25 milioane de dolari nu e doar o despăgubire individuală, ci un semnal — cine beneficiază, de fapt, de opacitatea surselor anonime, dacă nu instituția care le invocă atunci când greșește?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)