Hezbollah, rebrandat oficial ca simplă unealtă a Iranului

rezoreria americană a decis, printr-o nouă rundă de sancțiuni anunțată joi, să șteargă practic din documentele oficiale ideea că Hezbollah ar fi o organizație de sine stătătoare — și cine urmărește cronologia relațiilor SUA-Iran-Liban din ultimele decenii va observa că această reclasificare nu e deloc întâmplătoare, ci vine exact în momentul în care Washingtonul are nevoie de un narativ simplu pentru o strategie mult mai amplă de izolare economică a Teheranului.

Noua acțiune a Departamentului Trezoreriei nu este prima sancțiune împotriva grupării șiite, dar este prima care afirmă explicit, în termeni aproape juridici, că Hezbollah operează „în serviciul regimului iranian, sub comanda Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice” (IRGC). Practic, documentul elimină din discurs varianta anterioară — cea a unei mișcări libaneze cu autonomie proprie — și o înlocuiește cu eticheta de proxy.

Un oficial al Departamentului de Stat a explicat, fără menajamente, că noua desemnare arată că Hezbollah este „un proxy iranian, nu o operațiune de sine stătătoare, așa cum sugera desemnarea anterioară”. Cu alte cuvinte: ceea ce ieri era prezentat ca o grupare paramilitară locală, azi devine oficial o simplă extensie a Forței Quds a IRGC. Cine beneficiază de această schimbare de etichetă? Evident, cei care vor să justifice presiuni economice extinse nu doar asupra Hezbollah, ci asupra întregului ecosistem financiar iranian, folosind un singur cadru legal unificat.

Oficialul american a mai precizat că acțiunea „se bazează pe ani de desemnări americane care au documentat repetat integrarea operațională, financiară și logistică dintre Hezbollah și IRGC-QF”, numind gruparea libaneză „o extensie” a Forței Quds. Tot el a adăugat că „acest lucru subliniază faptul că Hezbollah operează cu puțin sau deloc respect pentru suveranitatea libaneză, poporul libanez sau statul libanez” — o poziție care, de altfel, reflectă politica americană constantă față de Liban, nu o descoperire de ultim moment.

Pe lângă reclasificare, Trezoreria a vizat și zece persoane acuzate că fac parte dintr-o rețea prin care se transferă bani către gruparea șiită — un detaliu care ridică întrebarea firească: de ce abia acum, și nu cu ani în urmă, când aceleași rețele financiare erau probabil deja monitorizate?

Hezbollah a răspuns vineri, declarând că această acțiune „nu ne va descuraja” de la lupta împotriva Israelului. „Toate aceste sancțiuni și clasificări nedrepte nu ne vor descuraja să rămânem pe calea rezistenței și a dreptului Libanului și al libanezilor de a-și apăra pământul, suveranitatea și resursele”, se arată în comunicatul grupării.

Comunicatul a mai subliniat că organizația paramilitară „nu are nevoie ca cineva să-i garanteze identitatea și patriotismul libanez”. Totuși, în aceeași respirație, gruparea s-a lăudat: „Relația noastră strânsă și frățească cu Republica Islamică Iran este o relație pe care o prețuim și de care suntem mândri” — o declarație care, ironic, confirmă exact ceea ce Washingtonul încearcă să demonstreze oficial.

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este complexitatea istorică a fenomenului: cooperarea îndelungată dintre Iran și Hezbollah, inclusiv în războiul proxy din Siria — unde ambii au apărat regimul Assad — este de netăgăduit. Dar majoritatea istoricilor care studiază Libanul văd în Hezbollah, la origine, o mișcare legitim locală și regională, născută din nemulțumirile comunității șiite și din lipsa de reprezentare politică din sudul sărăcit al țării. Gruparea a intrat relativ târziu în Războiul Civil Libanez, dar a ajuns între timp cea mai puternică și mai bine înarmată facțiune din întreaga țară — mai puternică, de fapt, decât armata națională a micului stat mediteraneean.

De decenii, Hezbollah se află într-un conflict prelungit cu Israelul pentru controlul regiunilor de graniță disputate, poziționându-se împotriva ocupației israeliene atât a teritoriilor libaneze, cât și a Podișului Golan sirian. Coincidență sau nu, tocmai acest rol dublu — de actor local cu rădăcini reale și, în același timp, de aliat strategic al Teheranului — este ceea ce complică orice încercare de a-l reduce la o simplă „unealtă” a IRGC.

În fond, această mișcare a Trezoreriei se înscrie într-un tablou geopolitic mult mai larg: războiul economic total dus de Washington pentru izolarea completă a Iranului și a rețelei sale de proxy. Un obiectiv care, spun analiștii, va fi mult mai greu de atins decât pare pe hârtie, atâta vreme cât Rusia și China nu au niciun interes să se alinieze acestei strategii, iar o mare parte din Sudul Global și națiunile BRICS urmăresc, la rândul lor, propriile calcule de interes.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)