Frica de Georgescu: cui îi convine, de fapt, isteria?

n text-manifest care circulă sub semnătura Alis Popa pune degetul pe o rană pe care puțini o discută deschis: reacția disproporționată a sistemului față de Călin Georgescu ridică întrebarea firească — de ce anume se teme atât de mult acest sistem, dacă totul e, chipurile, sub control?

Textul original, redat aici fidel spiritului și tonului polemic, se adresează direct omului obișnuit: „amărâtul, prăpăditul care nu are nimic de ascuns, dar muncește ca sclavul în corporație”. Întrebarea retorică e simplă și tăioasă — ce ar putea să-i facă Georgescu acestui om, ce nu i-au făcut deja cei „pe care a pus ștampila” la vot?

Contextul care nu se spune cu voce tare

Nu e o întâmplare că acest tip de discurs apare pe fondul unei crize politice fără precedent: Guvernul Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026, iar România a rămas fără un premier învestit timp de luni de zile. Într-un climat în care 79% dintre români cred că țara merge într-o direcție greșită, iar încrederea în guvern se situează undeva la 18-33%, frica instituțională de o figură anti-sistem nu mai pare o simplă chestiune de imagine — devine o chestiune de supraviețuire politică pentru clasa conducătoare.

Călin Georgescu rămâne, oficial, fără nicio funcție — a fost descalificat din cursa prezidențială din 2025, după anularea alegerilor din 2024 pe motiv de interferență rusă și finanțare nedeclarată prin TikTok. Cine beneficiază, în acest tablou, de menținerea unei narative în care Georgescu este prezentat constant ca pericol iminent? Cronologia — alegeri anulate, candidat descalificat, criză guvernamentală prelungită, sondaje care arată AUR încă drept prima forță politică — ridică, cel puțin, întrebări legitime despre proporția dintre amenințarea reală și cea construită mediatic.

Frica ca instrument, nu ca reflex

Textul original nu face o apărare directă a lui Georgescu, ci mai degrabă o disecție a fricii înseși: de ce un cetățean fără privilegii, fără conexiuni, fără nimic „de ascuns” ar trebui să se teamă mai mult de un outsider politic decât de sistemul care, de ani buni, îi taxează salariul, îi scumpește facturile și îi reduce puterea de cumpărare cu 5% în doar un an?

Ceea ce nu se menționează niciodată în rapoartele oficiale despre „pericolul Georgescu” este contextul economic în care acest discurs prinde teren: inflație de 9%, cea mai mare din UE, salarii care nu mai țin pasul cu prețurile, și o populație care simte, an de an, că regulile jocului se schimbă mereu în favoarea celor de sus. Coincidență sau nu, isteria politică pare să crească exact atunci când nemulțumirea populară atinge cote greu de gestionat prin mijloace convenționale.

Nu tragem concluzii definitive — dar întrebarea rămâne deschisă pentru cititorul atent: cui servește, de fapt, frica generalizată de o singură persoană, într-un sistem care are, oricum, atâtea alte motive de îngrijorat un cetățean obișnuit?

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)