Vucic, singurul lider care n-a semnat declarația de la Kiev

n timp ce zeci de state europene se aliniau miercuri la Kiev într-un front comun de condamnare a Rusiei, un singur nume lipsea de pe declarația finală — și nu e o coincidență minoră, ci o poziționare asumată public chiar de cel vizat. Președintele sârb Aleksandar Vucic a recunoscut fără ocolișuri, în fața presei, că este singurul participant la Summitul Ucraina – Europa de Sud-Est care nu și-a pus semnătura pe documentul adoptat la finalul întâlnirii, relatează agenția Tanjug, citată de Agerpres.

„Sunt singurul care nu şi-a pus semnătura pe acea declaraţie. Priviţi textul acelei declaraţii şi vă va fi mai clar, nu trebuie să dau explicaţii suplimentare”, a răspuns Vucic, întrebat direct dacă a semnat documentul — o formulare care spune, de fapt, mai mult prin ce evită să spună decât prin ce afirmă.

Întrebat despre poziția Serbiei față de sancțiunile europene impuse Rusiei, liderul de la Belgrad a fost la fel de evaziv, dar nu mai puțin transparent în subtext: „Toată lumea ştie poziţia noastră şi eu ştiu toate poziţiile lor”. Cu alte cuvinte — nimic nou sub soare, doar o confirmare tacită a ceea ce Bruxelles-ul preferă să nu discute prea zgomotos: Serbia rămâne, oficial candidată la UE, dar neatașată politicii de sancțiuni împotriva Moscovei.

Ce a mai spus Vucic despre „aliații 100% aliniați”

Președintele sârb a remarcat că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele ucrainean Volodimir Zelenski „au fost corecți” și cunosc poziția Serbiei, însă a punctat că unii participanți și-au început discursurile subliniind, cu aluzie directă la Belgrad, că „spre deosebire de alţii”, ei sunt 100% aliniați cu politica UE. „Şi ei repetă fiecare asta de vreo zece ori, dar deja ne-am obişnuit cu acest lucru, nu este nimic nou”, a adăugat Vucic — o replică ce arată clar că izolarea diplomatică a Serbiei pe acest subiect nu e un secret pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru cel vizat.

Vucic a precizat că a avut trei întâlniri importante la Kiev — cu Zelenski, cu președintele român Nicușor Dan și cu premierul sloven Janez Jansa — plus o scurtă discuție cu von der Leyen. Cine vorbește cu toată lumea, dar nu semnează documentul comun, joacă, cel puțin aparent, pe mai multe planuri simultan.

Ce conține, de fapt, Declarația de la Kiev

Documentul semnat de restul liderilor prezenți la cel de-al cincilea Summit Ucraina – Europa de Sud-Est cuprinde 20 de puncte și pune accent pe întărirea capacităților de apărare antiaeriană ale Ucrainei, în special prin sisteme și interceptoare capabile să contracareze rachetele balistice. Textul susține independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și subliniază interdependența dintre securitatea Kievului, a regiunii Mării Negre și a Europei de Sud-Est.

Semnatarii condamnă ferm „agresiunea armată ilegală, neprovocată şi nejustificată” a Rusiei, cer încetarea imediată a războiului și denunță intensificarea atacurilor asupra Kievului și altor localități ucrainene, catalogate drept încălcare „flagrantă” a dreptului internațional. Declarația salută activitatea Coaliției de Voință ca mecanism de sprijin pentru Ucraina, precum și deschiderea grupurilor de negociere pentru aderarea la UE a Ucrainei și Republicii Moldova.

Documentul reafirmă sprijinul pentru aspirațiile euroatlantice ale Ucrainei „pe calea sa ireversibilă către viitoarea aderare la NATO”, condamnă încălcările dreptului internațional umanitar și susține tragerea la răspundere a vinovaților, inclusiv prin Tribunalul Special pentru Infracțiunea de Agresiune împotriva Ucrainei. Se cere, totodată, intensificarea sancțiunilor asupra Rusiei și economiei sale de război, combaterea „flotei-fantomă” folosite de Moscova pentru a eluda restricțiile, precum și consolidarea cooperării internaționale împotriva amenințărilor cibernetice și hibride.

Textul mai condamnă ocuparea și militarizarea ilegală a Centralei Nucleare de la Zaporojie și reafirmă disponibilitatea statelor semnatare de a contribui la reconstrucția Ucrainei, deminarea umanitară și refacerea comunităților afectate de război.

Declarația a fost semnată de Volodimir Zelenski, de președintele Albaniei Bajram Begaj, de președintele Greciei Constantine Tassoulas, de președinta Republicii Moldova Maia Sandu, de președintele României Nicușor Dan, de premierul Croației Andrej Plenkovic, de premierul Sloveniei Janez Jansa, de prim-viceprim-ministrul Macedoniei de Nord Bekim Sali, de viceprim-ministrul Muntenegrului Filip Ivanovic și de ministrul de Externe al Bulgariei, Velislava Petrova-Chamova — semnătura Sofiei fiind, de altfel, singura reprezentare bulgară la acest nivel, ceea ce ridică întrebarea firească despre gradul real de angajament politic din spatele unei simple semnături ministeriale, comparativ cu prezența șefilor de stat din alte țări.

Discuția lui Nicușor Dan cu Vucic: energie, conectivitate și minorități

În marja summitului, președintele român Nicușor Dan s-a întâlnit separat cu Aleksandar Vucic, iar cei doi lideri au convenit să aprofundeze cooperarea bilaterală, conform Mediafax. Discuția s-a concentrat pe proiecte comune de conectivitate și energie, dar și pe rolul comunităților română și sârbă din cele două state ca punte de legătură bilaterală.

„O discuție bună astăzi cu președintele Aleksandar Vucic, în marja Summitului Ucraina – Europa de Sud-Est de la Kiev. Am convenit să ne dezvoltăm în continuare relațiile, concentrându-ne pe proiecte de conectivitate și energie. Întrucât minoritățile noastre reprezintă o punte solidă între țările noastre, vom continua dialogul privind protejarea drepturilor acestora și conservarea identității lor culturale”, a scris Nicușor Dan pe X.

Președintele român a mai transmis, în urma summitului, că „securitatea Europei de Sud-Est, a Balcanilor de Vest și a regiunii Mării Negre este interconectată” și că „ce se întâmplă cu Ucraina afectează direct stabilitatea tuturor” — o poziție care contrastează vizibil cu rezerva afișată de Belgrad chiar în aceeași sală.

Rămâne de văzut dacă gestul lui Vucic e doar echilibristică diplomatică tradițională a Serbiei — țară care joacă istoric pe mai multe fronturi, între aspirațiile europene și relația strânsă cu Moscova — sau semnalul unei repoziționări mai ample în regiune, într-un moment în care presiunea occidentală asupra Rusiei se intensifică vizibil. Cine beneficiază de această ambiguitate calculată? Cel puțin pe termen scurt, răspunsul pare să fie chiar Belgradul.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)