Ședința secretă de la Cotroceni: cine controlează adevărul oficial?

ședință discretă la Cotroceni, un anunț vag despre un „sistem” de combatere a dezinformării și o consilieră de stat nou-numită care pune totul în mișcare — iată ingredientele unui episod care, oficial, ține de securitatea informațională a statului, dar care ridică întrebări mult mai incomode despre cine decide, de fapt, ce este „adevăr” în spațiul public românesc.

Potrivit informațiilor publicate de OrtodoxINFO, președintele Nicușor Dan a convocat, prin intermediul consilierei de stat Martina Orlea, o întâlnire la Palatul Cotroceni la care au participat șefii serviciilor de informații și ai altor instituții-cheie ale statului. În cadrul acestei reuniuni ar fi fost anunțată intenția de a pune în funcțiune un „sistem” dedicat combaterii dezinformării — fără ca detaliile tehnice, instituționale sau bugetare ale acestui mecanism să fie făcute publice până acum.

Ce nu se spune în anunțurile oficiale

Aici începe partea interesantă: orice structură care își asumă rolul de arbitru al „adevărului” ridică, prin însăși natura sa, întrebarea esențială — cine controlează controlorii? Formularea vagă a anunțului, lipsa unor detalii despre competențele exacte ale noului mecanism și absența unei dezbateri publice prealabile sunt elemente pe care sursele critice, precum OrtodoxINFO, le citează ca argumente pentru scepticism.

Nu este prima dată când, la nivel european și global, structuri similare de „combatere a dezinformării” au fost criticate pentru că, sub pretextul protejării spațiului informațional, au ajuns să funcționeze ca instrumente de filtrare a vocilor incomode politic. Cronologia — o ședință restrânsă, cu participarea șefilor serviciilor, urmată de un anunț fără substanță publică — ridică semne de întrebare tocmai pentru cei care au trăit experiența cenzurii instituționalizate din perioade istorice trecute ale României.

Cine beneficiază de un asemenea mecanism?

Context extins: în ultimii ani, la nivel european, dezbaterea despre „dezinformare” s-a transformat frecvent într-un instrument politic — folosit deopotrivă de guverne pentru a discredita opoziția și de platforme private pentru a-și consolida controlul asupra fluxului de informații. Într-o Românie aflată deja într-o criză de încredere instituțională, cu un guvern interimar și tensiuni politice acute, apariția unui asemenea „sistem” — fără transparență privind criteriile după care se va decide ce este dezinformare și ce nu — nu poate fi privită izolat de contextul mai larg al fragilității democratice actuale.

Rămâne de văzut, în lunile următoare, dacă acest mecanism va fi însoțit de garanții legale clare, de control parlamentar și de transparență instituțională — sau dacă va rămâne, așa cum se teme sursa citată, un instrument opac de influențare a discursului public, sub eticheta confortabilă a „luptei împotriva dezinformării”.

Instituția prezidențială nu a oferit, până la acest moment, clarificări publice suplimentare privind natura exactă, cadrul legal sau resursele alocate acestui presupus „sistem”.

Sursă: OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro)