Scindări în PNL și AUR: cine orchestrează noile grupuri parlamentare

ouă dintre cele mai mari partide din Parlamentul României — PNL și AUR — se află în faza finală a unor scindări interne care ar putea reconfigura complet harta politică până la toamnă, dar ceea ce nu se discută deschis este cine beneficiază de această fragmentare și cui servește, de fapt, slăbirea ambelor formațiuni tocmai în pragul unor alegeri anticipate posibile.

Conform analizei politologului Cozmin Gușă, prezentată în cadrul emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!” de la Gold FM, atât PNL cât și AUR sunt zguduite de convulsii interne la „grade seismice diferite” — mai puternic la liberali, mai puțin la suveraniști. La PNL, lupta pentru putere se dă între tabăra disidenților (care a pierdut momentan meciul) și nou-veniții din jurul premierului Ilie Bolojan, „puternic sprijinit nu doar de către nemți, ci și de către securiștii români de tip Coldea sau Kovesi”, notează Gușă.

În cazul AUR, agitația internă are o cauză mai recentă: acuzații că liderii George Simion, Petrișor Peiu și Dan Dungaciu ar fi „colaboraționiști în ceea ce privește partida soroșistă”. Nemulțumiții din partid reproșează că ar fi vrut să voteze guvernul Veștea tocmai pentru a îndepărta influența soroșistă din zona de putere. Demisia avocatei Silvia Uscov — care a refuzat un loc de parlamentar pentru a protesta față de „administrarea samavolnică” a partidului — este comparabilă ca impact cu cea a lui Marius Lulea din PNL.

Coincidență sau nu, ambele partide sunt acuzate de același stil dictatorial de conducere: Bolojan la PNL, Simion la AUR. „Partidele sunt organizații private ale membrilor lor, conducerea este colectivă. Aici este vorba despre o reprezentare în zona conducerii și diverse tabere care se confruntă la vot, la idei. Acest mod dictatorial o să-i coste și pe Bolojan, și pe George Simion”, avertizează Gușă.

Ceea ce mass-media mainstream nu discută este că aceste scindări nu sunt haotice — ci pregătesc terenul pentru apariția a două noi grupuri parlamentare. Primul ar fi un pol liberal-conservator, construit în jurul PMP-ului lui Eugen Tomac cu contribuția liberalilor disidenți, susținut de președintele Nicușor Dan. Gușă estimează că acest grup ar putea aduna 30-35 de parlamentari și ar avea „un potențial mai mare oricum decât al USR-ului” și posibil superior celui al PNL-ului rămas.

Al doilea grup ar fi unul suveranist, format din disidenții AUR alături de independenți cu aceeași orientare. Dacă mișcarea Silviei Uscov va fi urmată rapid de altele — „atenție, în intervalul de timp din această vară, așa este planul” — acest grup ar putea ajunge la circa 50 de parlamentari, „conform calculelor mele ochiometrice”, și s-ar apropia ca potențial de AUR-ul rămas, fără a-l egala.

Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, în pragul unei posibile crize guvernamentale și al alegerilor anticipate solicitate insistent de AUR? Cine beneficiază de slăbirea celor două partide care, teoretic, ar putea forma o majoritate anti-sistem? „Nu e bine că se întâmplă așa, dar este firesc că se întâmplă așa, în condițiile în care ne blocăm într-o guvernare de tip soroșist”, conchide Gușă.

Politologul merge mai departe și sugerează că poziționarea AUR — spre deosebire de Călin Georgescu, despre care afirmă că „a bătut palma cu Sistemul, în așa fel încât să fie albit în justiție și să i se mai dea de lucru din când în când” — rămâne neclară. Ca dovadă, Gușă menționează schimbarea judecătorului din completul lui Georgescu: „a venit unul favorabil voinței Voievodului”.

Rămâne de văzut dacă aceste scindări vor fi finalizate până la toamnă și dacă noile grupuri parlamentare vor reuși să capete consistență. Cert este că harta politică românească se redimensionează în culise, iar fragmentarea se accelerează tocmai când opoziția ar avea nevoie de unitate.