Recordul petrolier al SUA, în plin război cu Iranul: cui prodest?

n timp ce Casa Albă și Agenția de Informații pentru Energie (EIA) sărbătoresc un „record istoric” de producție petrolieră americană, cronologia ultimelor luni arată o coincidență greu de ignorat: exact în perioada în care Strâmtoarea Ormuz era blocată de conflictul dintre SUA și Iran, exporturile americane de petrol au explodat la niveluri fără precedent. Ceea ce se prezintă drept un succes al ingineriei de foraj ar putea fi, de fapt, și rezultatul direct al unei crize geopolitice din care Statele Unite au avut cel mai mult de câștigat.

Potrivit unui comunicat EIA din 9 iulie, Statele Unite au fost, în 2025, cel mai mare producător de petrol brut din lume, cu o producție „record” de 13,6 milioane de barili pe zi. Diferența față de următorii clasați este uriașă: Rusia a produs 9,9 milioane de barili pe zi, Arabia Saudită 9,6 milioane, iar Canada 5 milioane. Anul trecut, ecartul dintre SUA și restul lumii s-a mărit și mai mult, în timp ce livrările rusești au rămas practic neschimbate, iar cele saudite au crescut doar modest.

Recordul de 13,6 milioane de barili pe zi îl doboară pe cel precedent, de 13,2 milioane, stabilit tot de Statele Unite în 2024. Washingtonul a depășit Rusia ca principal producător mondial de petrol în 2018 și nu a mai cedat locul întâi de atunci — o poziție dominantă care coincide, nu întâmplător, cu o perioadă de instabilitate constantă în zonele tradiționale de extracție ale rivalilor săi geopolitici.

Producție în creștere, prețuri „coincidental” mai mici la sursă

EIA atribuie oficial performanța „câștigurilor continue de productivitate în foraj și eficiență operațională” în bazinele de șist. Cu alte cuvinte: mai mult petrol extras din același puț, cu mai puține costuri. Alimentate de dezvoltarea exploatărilor de șist, Statele Unite au devenit, potrivit agenției, nu doar cel mai mare producător actual, ci „cel mai mare producător de petrol brut din istorie”.

Interesant este că acest record de producție s-a atins în condițiile în care prețul de referință american, WTI (West Texas Intermediate), a scăzut de la o medie de 77 de dolari pe baril în 2024 la 65 de dolari în 2025. Deci America a pompat mai mult petrol decât oricând, exact când prețul intern era mai mic — un detaliu care ridică întrebarea firească: cine a absorbit diferența, și cine a plătit-o la pompă în altă parte a lumii?

Exporturile record și războiul din Golf: cronologia care nu se menționează în comunicatele oficiale

Aici lucrurile devin cu adevărat interesante. În aprilie, exporturile americane de petrol brut și produse petroliere au atins un nivel record, cu exporturi de petrol brut de 5,6 milioane de barili pe zi — cu 21% mai mult decât recordul anterior, stabilit în decembrie 2023. Exporturile de produse petroliere finite, inclusiv combustibil de aviație și benzină, au atins cel mai ridicat nivel din decembrie 2024.

Ceea ce EIA menționează, dar fără să insiste prea mult, este contextul exact în care s-a produs acest record: perturbările transportului de energie prin Strâmtoarea Ormuz, cauzate de războiul dintre SUA și Iran, au dus la o creștere a cererii globale pentru energie americană. Cu alte cuvinte, blocajul dintr-o zonă strategică vitală pentru aprovizionarea globală cu petrol a devenit, pentru industria americană de șist, o oportunitate de piață exact în lunile în care conflictul era la apogeu. Prețurile petrolului Brent au atins un vârf de peste 126 de dolari pe baril în aprilie, pentru ca apoi să scadă la aproximativ 76 de dolari. Cine a beneficiat de acest vârf de preț, în timp ce consumatorii europeni — inclusiv românii, care în martie au înregistrat una dintre cele mai mari creșteri de preț la combustibil din întreaga Uniune Europeană — plăteau facturi tot mai mari?

EIA estimează că producția americană de petrol brut va rămâne apropiată de 13,7 milioane de barili pe zi în acest an și va crește la 14,2 milioane în 2027 — o traiectorie ascendentă care nu pare deloc afectată de instabilitatea globală, ci mai degrabă alimentată de ea.

Administrația Trump deschide robinetele: Alaska, Florida, California

Creșterea producției nu a venit din întâmplare, ci în urma unor decizii politice concrete ale administrației Trump, orientate explicit spre stimularea extracției. În noiembrie 2025, administrația a anunțat aprobarea unor noi concesiuni de foraj petrolier în largul coastelor Alaskăi, Floridei și Californiei.

În ianuarie, administrația a inițiat primul pas către oferirea de concesiuni de foraj petrolier și de gaze în California, Biroul de Management al Energiei Oceanice solicitând informații despre zonele potențiale care ar putea fi scoase la licitație încă din anul următor.

În martie, Departamentul de Interne a organizat o licitație de concesiuni petroliere în Rezervația Națională de Petrol din Alaska — prima de acest fel din 2019.

Vocile critice: „Big Oil își vede visele împlinite”

Această decizie a atras critici din partea organizației de mediu Sierra Club. Mike Scott, manager al campaniei pentru petrol și gaze din cadrul organizației, a acuzat, într-un comunicat din 18 martie, că președintele Donald Trump îi îmbogățește pe directorii corporațiilor petroliere pe costul mediului.

„Arctica de Vest nu este doar un peisaj oarecare — este unul dintre ultimele locuri sălbatice adevărate din țară, casă a unei faune rare și amenințate, și a unor culturi care s-au întreținut din acest teritoriu de mii de ani”, a declarat Scott. „Forajul în Arctica nu va rezolva criza noastră energetică, dar va provoca daune ireversibile acestor peisaje virgine. Big Oil a fost nerăbdător să pună mâna pe aceste terenuri, iar Trump îi îndeplinește dorințele.”

Pe de altă parte, secretarul de Interne Doug Burgum a declarat, după licitația din Alaska, că vânzarea confirmă rolul vital al rezervației în consolidarea securității energetice americane. „Rezervația a fost creată pentru a susține nevoile energetice ale națiunii noastre, iar această vânzare de succes arată ce este posibil atunci când alinim dezvoltarea responsabilă cu scopul ei original”, a spus Burgum. „Veniturile din aceste concesiuni vor ajuta comunitățile locale, vor crea locuri de muncă bine plătite și vor asigura că Alaska rămâne o piatră de temelie a producției energetice interne americane.”

Departamentul de Justiție elimină restricțiile din era Biden

Într-o mișcare care completează tabloul, Departamentul de Justiție al SUA a decis să renunțe la restricțiile de leasing petrolier și de gaze impuse de administrația precedentă în Câmpia Costieră a Rezervației Naționale de Faună Sălbatică din Arctica. Alaska și autoritatea sa pentru dezvoltare industrială și export au depus procese prin care contestau aceste restricții.

Pe 7 iulie, departamentul a declarat că aceste restricții violau legea federală și a cerut instanței să respingă procesele. Procurorul general interimar al SUA, Todd Blanche, a afirmat că acțiunile administrației precedente au „limitat în mod nejustificat” potențialul energetic al Alaskăi prin reglementări „nerezonabile”. „Această înțelegere susține angajamentul administrației Trump de a asigura independența energetică americană și securitatea noastră națională pentru generațiile viitoare.”

Rămâne de văzut dacă recordul petrolier american din 2025 va fi prezentat viitor drept dovadă a eficienței tehnologice a industriei de șist sau, mai degrabă, drept un beneficiu colateral — deloc întâmplător — al unei instabilități geopolitice care, pentru consumatorii din Europa, inclusiv din România, s-a tradus în facturi mai mari la pompă.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)